Istoria creştinismului (MCCLV): Filantropia în Ţara Românească (VI)

Cezar ţăbârnă, 30 Aprilie 2009

Despre existenţa unor instituţii filantropice în Ţara Românească avem informaţii, încă din vremea lui Neagoe Basarab (1512-1521), despre azilul săracilor de la Măţău. O atitudine binevoitoare faţă de cei aflaţi în azil a avut şi Alexandru Iliaş (1629-1632), fiu duhovnicesc al mitropolitului Matei al Mirelor. Un hrisov al lui Matei Basarab din anul 1639 scuteşte satul Măţăul de Jos, la sud de Muscel, de obligaţiile faţă de domnie, pentru că acest sat „n-a fost în rândul ţării, ci a fost de treaba şi hrana săracilor, gârbovilor şi a şchiopilor din oraşul Câmpulung“. Duca-Vodă, la îndemnul mitropolitului Varlaam, prin hrisoavele din 1672 şi 1674, reînnoieşte drepturile săracilor din Câmpulung şi privilegiile locuitorilor din Măţău. Acelaşi azil este sprijinit şi mai târziu, atât prin purtarea de grijă a mitropoliţilor, cât şi a domnitorilor. Astfel, amintim că domnul Şerban Cantacuzino (1678-1688), la 25 aprilie 1682, la îndemnul mi-tropolitului Teodosie (1668-1672, 1679-1708), întăreşte hrisovul referitor la azilul amintit. Informaţii despre existenţa şi statutul special al Măţăului (legat de opera de asistenţă acordată săracilor) provin din aşa-numitul „Codex al mişeilor din Câmpulung“, din timpul lui Constantin Mavrocordat, de la 20 octombrie 1761. Documentul reproduce zece cărţi de milă anterioare (inclusiv cea a lui Matei Basarab) şi stabileşte statutul satului. Ţăranii din Măţău datorau visteriei domneşti numai birul sau dajdia. De aici mitropolitul primea 300 de taleri/lună în contul asistării săracilor. O notă marginală ce consemnează practica utilizării pentru săraci a unei sume de bani din veniturile visteriei exista din timpul domniei lui Scarlat Vodă Ghica (august 1758-iunie 1761). Când banii dajdiilor întârziau, se recomanda mitropolitului să se folosească de banii din dările preoţilor, aflate pe seama Bisericii. Toate documentele Codexului atestă prezenţa mişeilor în Câmpulung, în jurul unei biserici, unele dintre ultimele documente amintind şi chiliile în care aceştia locuiau.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!