Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLVII): Filantropia în Transilvania (VI)

Istoria creştinismului (MCCLVII): Filantropia în Transilvania (VI)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 01 Iulie 2009

Din „Telegraful Român“ aflăm că în Transilvania a funcţionat „Asociaţia religioasă Anastasia Şaguna“, înfiinţată la iniţiativa mitropolitului Nicolae Bălan al Transilvaniei, care avea drept scop „completarea educaţiei religioase, morale, naţionale, culturale şi sociale a tinerelor fete din sat, din fabrică şi din şcoală“. Rostul acestei asociaţii în şcoli era să lupte împotriva feminismului (înţeles ca masculinizarea femeii), „căutând să formeze viitoarele soţii şi mame de intelectuali, potrivit convingerii că femeia a fost emancipată odată pentru totdeauna la Buna Vestire, în peştera Betleemului, la picioarele Crucii şi în dimineaţa Învierii, când o femeie, Maria Magdalena, a strigat pentru întâia oară: „Hristos a înviat“. Această asociaţie avea, prin statut, şi preocupări filantropice. Astfel, la punctul e din statut, privitor la lucrarea socială, întâlnim obiectivele sociale propuse de asociaţie: organizarea operei de asistenţă socială; îndrumări gospodăreşti: curăţenia, pregătirea mâncării etc.; dezvoltarea industriei casnice; organizarea unui prim ajutor medical, strângerea plantelor de leac; îndrumări în ceea ce priveşte igiena; îngrijirea copiilor plecaţi la muncă; înfiinţarea leagănului de copii; apropierea între oameni de diferite trepte sociale, prin propovăduirea şi trăirea învăţăturii că în faţa lui Dumnezeu suntem toţi egali ş.a. Acelaşi ziar ne oferă mai multe informaţii despre pro-tecţia orfanilor. De pildă, dintr-un număr consacrat „Congresului societăţii «Ocrotirea orfanilor»“ aflăm că, deşi această societate avea drept obiect exclusiv ocrotirea orfanilor de război, în momentul desfăşurării lucrării congresului, aceasta avea un număr de „60 orfelinate proprii şi 15 subvenţionate“, care adăposteau „peste 5.000 orfani de război de ambii părinţi şi lipsiţi cu desăvârşire de orice mijloace şi sprijin“. Din acelaşi ziar aflăm că „numărul orfanilor recensaţi în toată ţara de organele societăţii“ era „de peste 360.000, dintre care aproape 100.000 de orfani sunt ocrotiţi în orfelinate şi la domiciliu, prin pensii, tutele, instrucţiune şi asistenţă medicală“.