Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXI): Filantropia în Ţara Românească (XII)

Istoria creştinismului (MCCLXI): Filantropia în Ţara Românească (XII)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 09 Mai 2009

Dintre formele de filantropie cunoscute de Biserica Ortodoxă, primirea şi adăpostirea străinilor, a pelerinilor şi a călătorilor se numără între cele mai frecvent practicate. Toţi cei care băteau la porţile mănăstirilor erau primiţi şi găzduiţi cu multă dragoste, având conştiinţa că primesc şi găzduiesc pe Hristos Însuşi: „Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine». Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine»? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: «Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut»“ (Matei 25, 34-40). Mărturie în acest sens este faptul că fiecare mănăstire, până as-tăzi, are case sau chilii cu destinaţie precisă pentru acest scop - arhondaricul. Chiar dacă Biserica noastră a practicat acest mod de filantropie din cele mai vechi timpuri, informaţiile documentare care confirmă această slujire datează de mai târziu, anume din secolul al XVI-lea. Prima informaţie de acest gen este cea legată de xenodochiul (adăpost pentru călătorii bolnavi) de la Simidreni (Argeş), care datează din 24 iulie 1524, din vremea lui Vladislav al III-lea. Chiar dacă nu se cunoaşte cu siguranţă locul acestui amplasament filantropic, putem deduce cu uşurinţă că el folosea călătorilor şi străinilor care veneau să se închine şi să caute alinare la moaştele Sfintei Filofteia. După mutarea capitalei şi a Mitropoliei la Bucureşti, dar şi datorită schimbărilor condiţiilor şi a contextului economic, circulaţia pe drumul Câmpulung - Curtea de Argeş s-a redus simţitor, încât xenodochiul s-a transformat în han, pierzându-şi în acest mod caracterul filantropic.