Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXVII): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (XI)

Istoria creştinismului (MCCLXVII): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (XI)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 16 Iulie 2009

La 8 mai 1835 împăratul Ferdinand V (1830-1848) a numit ca episcop al Bucovinei pe Eugenie Hacman. În timpul arhipăstoririi episcopului Eugenie s-a construit şi o nouă catedrală episcopală în Cernăuţi. Alegerea locului catedralei începuse din 1792 şi, după mai bine de o jumătate de veac de discuţii şi căutări, s-a pus piatra de temelie în anul 1844, însă abia după 20 de ani a putut fi sfinţită, la 5 iulie 1864. A doua zi după sfinţirea catedralei, s-a pus temelia unui palat drept reşedinţă, terminat însă în 1882. Amândouă s-au construit cu cheltuiala Fondului bisericesc. Însă păstoria lui Eugenie Hacman a avut şi momente neplăcute. El a introdus o cârmuire despotică, asemănătoare sistemului absolutist practicat pe linie de stat de puternicul cancelar austriac Metternich. Apoi, nu se făcea nimic în eparhie fără ştirea autorităţilor austriece. În sfârşit, rutenii câştigau tot mai mult teren în Biserica românească, ameninţată să-şi piardă caracterul ei naţional. Totodată, limba germană câştiga teren în administraţia bisericească şi în şcoli. De exemplu, din 1869 discuţiile în Consistoriu, precum şi corespondenţa între acesta, protopopiate şi parohii se făceau în limba germană, iar în catedrala din Cernăuţi se slujea şi se predica atât în limba română, cât şi în cea slavonă. Eugenie însuşi se împotrivea oricăror mişcări cu caracter românesc, între altele a luptat cu îndârjire împotriva alfabetului latin, socotindu-l „papistaş“ şi „pierzător de suflete“, a oprit pe preoţi să meargă la teatrul românesc etc. În schimb, sprijinea foarte mult pe credincioşii ruteni stabiliţi în Bucovina. Împotriva acestor stări de lucruri s-a format o puternică mişcare, ale cărei ţeluri erau păstrarea autonomiei Bisericii şi a caracterului ei românesc. În anul 1848 s-a ţinut chiar o adunare naţională, în care s-a cerut ca episcopul să fie ales de reprezentanţii clerului şi ai credincioşilor, şi nu numit de împărat. S-a cerut, de asemenea, înfiinţarea unei Mitropolii pentru toţi românii ortodocşi din Imperiul Habsburgic.