Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXXXVI): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (IX)

Istoria creştinismului (MCCLXXXVI): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (IX)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 10 August 2009

Până în 1812, bisericile din Moldova de Răsărit îşi procurau cărţile de slujbă necesare din centre editoriale româneşti, mai ales de la Iaşi. După anexarea Basarabiei la Rusia, procurarea lor devenea tot mai grea, încât se simţea nevoia înfiinţării unei tipografii proprii. În anul 1814, în urma unui memoriu al mitropolitului adresat Sinodului din Petersburg, s-a primit aprobare de a înfiinţa „tipografia exarhicească din Basarabia“. Se impuneau însă numeroase restricţii: cărţile de slujbă urmau să fie tipărite în slavoneşte, după ediţiile sinodale de la Moscova, dar şi în „moldoveneşte“, traduse după aceleaşi ediţii, iar cărţi noi nu se puteau tipări decât cu acordul Sinodului. Cu alte cuvinte, se urmărea ca tipografia să-şi piardă caracterul românesc. Prima carte de cult apărută în noua tipografie a fost „Liturghierul“ din 1815 (o nouă ediţie în 1816), tradus de mitropolitul Gavriil după o ediţie de la Kiev. Au urmat: „Ceaslovul“ (1817), „Psaltirea“ (1818), un „Minei de obşte“ (1819), „Apostolul“ (1820), „Evanghelia“ (1820), „Rânduiala sfinţirii bisericii“ (1820), „Trebnicul, adică Molitvelnicul“ (1820) şi altele, toate în româneşte. Erau traduse după ediţiile slave de la Kiev şi Moscova, fie de mitropolit, fie de arhiereul-vicar Dimitrie, după cum mărturiseau ei înşişi. Tot acum s-a mai tipărit „Bucoavna româno-rusă“ (1814, 1815), o „Gramatică ruso-română“ (1819), câteva pastorale ale mitropolitului (cu text paralel, rus şi român), diferite dispoziţii ale autorităţilor de stat. În anul 1816 s-a tipărit un „Catihisis“, după mitropolitul Platon Levşin al Moscovei. În 1812 se înfiinţase Societatea Biblică Rusă, cu sediul la Petersburg (desfiinţată în 1826), după modelul Societăţii Biblice Britanice, sub preşedinţia ober-procurorului Sinodului rus, prinţul A. N. Goliţân, care urmărea tipărirea Bibliei în limbile popoarelor care trăiau atunci în Rusia (s-a şi tipărit în peste 40 de limbi), iar în 1817 s-a înfiinţat o filială a acestei Societăţi biblice la Chişinău.