Istoria creştinismului (MCCXLIV): Filantropia în Moldova (XII)

Cezar ţăbârnă, 16 Iunie 2009

Cel mai important spital din Moldova, nu atât ca vechime cât, mai ales, din punctul de vedere al continuităţii şi capacităţii de a primi bolnavi, a fost cel care poartă numele unui mare sfânt din Biserica primară - Sfântul Spiridon. Din informaţiile existente, organizarea acestui spital se face pe la începutul secolului al XVIII-lea, când Dimitrie Bosie din Huşi zideşte o bisericuţă din lemn, pe un teren de pe lângă Măgura Iaşului. Epitropia schitului, pe la 1743, începe o acţiune de extindere, „cu intenţia fermă de a începe zidirea Bisericii „Sfântul Spiridon“. Construirea bolniţelor din jurul acestor biserici s-a făcut între anii 1753-1755, la puţină vreme de la inaugurarea spitalului de pe lângă Mănăstirea „Sfântul Spiridon“, care avea şi o secţie pentru îngrijirea bolnavilor de ciumă şi lingoare. După încheierea lucrărilor, Ştefan Bosie, fiul lui Dimitrie Bosie, devine epitropul ambelor fundaţii. Domnitorul Matei Ghica Vodă (1753-1756) este primul domnitor care, la 1755, reglementează administraţia acestei fundaţii şi care, la 18 iulie 1755, donează epitropiei moşia Târgu Frumos. Alături de acest hrisov, epitropia lui Bosie dobândeşte, prin hrisovul lui Constantin Racoviţă Cehan (1749-1753, 1756-1757) din 15 mai 1756, recunoaşterea mănăstirii zidite acum din temelii, precum şi o sporire a mijloacelor proprii prin alte noi venituri hărăzite de domnitor. Acelaşi domn, după mărturiile existente, mai ctitoreşte spitalele „Sfântul Prooroc Samuil“ din Focşani şi Precista din Roman, toate trei fiind întâlnite până la 1764 cu administraţie şi conducere separată. Cu vremea, ele se vor constitui în Epitropia Spitalului „Sfântul Spiridon“. Astfel, prin două hrisoave din 1759, date de Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), se stabileşte organizarea medicală a spitalului. Tot el se ocupă de înfiinţarea Epitropiei Casei Spitalului „Sfântul Spiridon“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!