Istoria creştinismului (MCDXI): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserici Ortodoxe de limbă greacă între anii 1821-1918 (VI)

Cezar ţăbârnă, 11 Ianuarie 2010

Locurile Sfinte au fost vizitate şi în perioada 1821-1918 de numeroşi pelerini români, din toate cele trei ţări româneşti. Mulţi dintre ei au lăsat însemnări interesante asupra oraşelor şi aşezămintelor bisericeşti pe care le-au cercetat. Unii călugări români s-au stabilit pentru totdeauna în Ţara Sfântă, între ei numărându-se Irinarh Roseti (1771-1859), originar din familia boierilor Roseti din Moldova. Călugărit de tânăr la Neamţ, a lucrat un timp în tipografia mănăstirii, apoi în cea a Mitropoliei din Bucureşti; apoi a condus Mănăstirea Horaiţa, unde a construit o nouă biserică. Ostenit de povara conducerii mănăstirii, dar fiind şi bolnav, a cerut binecuvântare să se retragă într-un loc liniştit şi a ales Ţara Sfântă, unde a plecat în anul 1837. După ce a stat cinci ani în Nazaret, unde a învăţat limba ebraică, a urcat pe Muntele Tabor, unde a sihăstrit 18 ani. În acest timp a început să construiască din ruine biserica cu hramul „Schimbarea la Faţă“, însă nu a văzut terminată această biserica deoarece a trecut la cele veşnice la 20 decembrie 1859, finalizarea lucrărilor lăsând-o pe seama biografului său, ultimul său ucenic de la Horaiţa, care l-a însoţit pe Muntele Tabor - arhimandritul Nectarie Banu, căruia, cu puţin timp înaintea morţii, i-a profeţit că-i va scrie viaţa. Părintele Nectarie nu mai credea că va mai avea timp să scrie viaţa părintelui Irinarh, fiind înaintat în vârstă. Părintele Irinarh a mai profeţit şi că, atunci când se va sfinţi biserica de pe Tabor, părintele Nectarie Banu va fi hirotesit arhimandrit. Biserica a fost terminată de Nectarie şi sfinţită la praznicul Schimbării la Faţă din 1861, de patriarhul Chiril al Ierusalimului, care l-a hirotesit atunci arhimandrit şi l-a numit egumen. În anii următori, s-au construit chiliile din jur, trapeza şi alte clădiri anexe. După 38 de ani de viaţă pe Tabor, egumenul Nectarie s-a retras în Mănăstirea „Sfântul Sava“ de lângă Ierusalim, unde a trăit până la moarte. Aşezământul românesc de pe Tabor a fost vizitat de numeroşi pelerini veniţi din ţară.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!