Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCDXXII): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu alte Biserici, neortodoxe, între 1821-1918

Istoria creştinismului (MCDXXII): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu alte Biserici, neortodoxe, între 1821-1918

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 23 Ianuarie 2010

În această perioadă mai mulţi tineri ortodocşi din vechea Românie au făcut studii de teologie şi filosofie la diferite facultăţi de teologie, mai ales protestante, din Apusul Europei. De asemenea, numeroşi tineri din Transilvania, Banat şi Bucovina şi-au continuat studiile la facultăţile de teologie din Viena, Leipzig, Bonn, care, mai târziu, au ajuns profesori la institutele teologice din Sibiu, Arad şi Caransebeş şi la facultatea din Cernăuţi. Toţi aceştia au făcut cunoscută peste hotare Biserica şi teologia ortodoxă românească, prin legăturile pe care le-au avut cu profesorii şi studenţii, prin unele studii publicate în periodice protestante (mai ales de profesorii din Cernăuţi). Anumite manuale protestante de teologie erau folosite de profesorii facultăţilor noastre de teologie sau ai institutelor teologice din Transilvania şi Banat. Episcopul Melchisedec Ştefănescu, pe atunci la Ismail, şi episcopul Ghenadie Ţeposu au fost delegaţi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să reprezinte Biserica noastră la Conferinţa vechilor catolici care a avut loc la Bonn, în anul 1875. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au luat fiinţă mai multe biserici şi capele româneşti în diferite oraşe ale Europei creştine, în care confesiunea dominantă nu era Ortodoxia. Astfel, negustorii români din Lvov (pe atunci Lemberg) au deschis o capelă ortodoxă încă din anul 1787, mutată în diferite case particulare, în anul 1860, cu sprijinul Fondului religionar din Bucovina, s-a ridicat o biserică românească. În 1901 a fost demolată şi în locul ei s-a zidit o biserică nouă, în stilul Bisericii „Domniţa Bălaşa“ din Bucureşti, cu o casă parohială alături. Slujitorii ei erau trimişi de Episcopia (apoi Mitropolia) Bucovinei. În 1858 s-a sfinţit capela românească din Leipzig, pentru negustorii români stabiliţi în acest oraş, primul slujitor fiind arhimandritul Ghenadie Ţeposu, viitorul episcop, urmat de arhimandritul Valerian Zamfirescu-Paladi.