Istoria creştinismului (MCLIV): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (XII)

Cezar ţăbârnă, 22 Decembrie 2008

După evenimentele din decembrie 1989, diaspora Bisericii Ortodoxe Române a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Astfel, pe lângă arhiepiscopiile din străinătate, înfiinţate pentru românii ortodocşi, au apărut altele noi, iar unele au fost ridicate la rang de mitropolie. Între cele cinci eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române din diasporă se numără Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală. Un rol important în organizarea diasporei româneşti din această parte a Europei l-a avut Episcopul Teofil Ionescu, care, la 17 ianuarie 1972, a cerut patriarhului Justinian, printr-o scrisoare însoţită de un „aide-memoir“, să fie reprimit sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Române şi să i se acorde autonomie. Sinodul Permanent hotărăşte, iar Sinodul Plenar ratifică, în şedinţa sa din 28 aprilie 1972, reprimirea episcopului Teofil sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române. În şedinţa de lucru din 25 mai 1974, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ridicarea episcopului Teofil la rangul de Arhiepiscop, hotărâre ratificată de Sinodul Plenar din 13 decembrie 1974. Cu această ocazie, în urma procesului-verbal al Consiliului eparhial din 5 iunie 1974, este ridicată şi Episcopia la rangul de Arhiepiscopie cu titulatura: „Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală şi Occidentală“. În aceeaşi şedinţă, ca urmare a cererii Preasfinţitului Teofil, arhimandritul Lucian Florea a fost ales în funcţia de Episcop-Vicar. Proclamarea Arhiepiscopiei, ridicarea episcopului Teofil la rang de Arhiepiscop şi instalarea Episcopului-Vicar au avut loc la Paris, în 7 februarie 1975, prin delegatul Sfântului Sinod, Înalt Preasfinţitul Teoctist, mitropolitul Olteniei, patriarhul de mai târziu al Bisericii Ortodoxe Române. După moartea arhiepiscopului Teofil, survenită la 9 mai 1975, Arhiepiscopia este condusă până la 16 iulie 1980 de Preasfinţitul Episcop-Vicar Lucian Florea, ulterior Arhiepiscopul Tomisului. Cu aceeaşi dată, Sfântul Sinod a numit Episcop-Vicar la Paris şi locţiitor de arhiepiscop pe Preasfinţitul Adrian Hriţcu, Episcop-Vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, căruia, la 16 noiembrie 1982, i s-a acordat titlul de Arhiepiscop. În această calitate, Preasfinţitul Adrian Hriţcu a condus Arhiepiscopia până la 30 aprilie 1992, când s-a retras din viaţa activă bisericească.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!