Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCLX): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (XVIII)

Istoria creştinismului (MCLX): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (XVIII)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 05 Ianuarie 2009

Biserica Ortodoxă Română are o puternică diaspora în Statele Unite ale Americii. Începutul organizării canonice a Bisericii Ortodoxe Române din cele două Americi s-a făcut la Congresul bisericesc, format din clerul şi reprezentanţii mireni ai parohiilor ortodoxe române existente în Statele Unite şi Canada, care s-a întrunit la Detroit, Michigan, în data de 25 aprilie 1929. La acest congres s-a hotărât să se înfiinţeze o Episcopie Misionară sub jurisdicţia canonică a Bisericii Ortodoxe Române. Congresul şi-a făcut cunoscută decizia printr-o cerere adresată Patriarhiei şi semnată de toţi reprezentanţii parohiilor. La sesiunea din noiembrie 1929, Congresul Naţional Bisericesc al Patriarhiei Ortodoxe Române a aprobat cererea congresului bisericesc american. În urma acestor decizii, Preafericirea Sa Patriarhul Miron a oferit nou-înfiinţatei Episcopii Misionare Ortodoxe Române autoritate canonică prin decretul patriarhal nr. 10219 din 1 noiembrie 1930. Preafericitul Părinte Patriarh a împuternicit Comisia administrativă interimară, formată la Congresul din 1929, cu deplina putere de a organiza, îndruma şi conduce problemele Episcopiei până la alegerea şi înscăunarea unui episcop. Pentru a organiza mai bine atât Episcopia, cât şi parohiile sale conform canoanelor ortodoxe, Congresul Bisericesc, ţinut în Cleveland, Ohio, în data de 30 octombrie 1932, a adoptat un Statut de organizare a vieţii bisericeşti. Statutul a fost ratificat de către Sfântul Sinod în sesiunea din 15 iunie 1933. Ulterior, au fost făcute revizuiri, prima şi cea mai importantă fiind adoptată la Congresul din iulie 1935, sub preşedinţia Preasfinţitului Episcop Policarp. De o egală importanţă sunt, de asemenea, deciziile Sfântului Sinod cu privire la autonomia Arhiepiscopiei. Prima dintre acestea a fost hotărârea Sinodului Permanent din 12 iulie 1950. Cea de a doua s-a exprimat prin Decretul Sesiunii Plenare a Sfântului Sinod din 12 decembrie 1974, care defineşte în mod clar relaţia unică dintre Biserica mamă şi fiica ei din cele două Americi.