Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCLXXXII): Comunităţi ortodoxe române din afara graniţelor (VIII)

Istoria creştinismului (MCLXXXII): Comunităţi ortodoxe române din afara graniţelor (VIII)

Data: 31 Ianuarie 2009

Între comunităţile ortodoxe române din afara graniţelor, un loc de seamă îl ocupă cele de la Muntele Athos, din nordul Greciei, unde se găsesc 20 de mănăstiri, 12 schituri şi o mulţime de chilii călugăreşti ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1.500 de monahi ortodocşi. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Karies. După prăbuşirea Imperiului Bizantin (1452), Imperiul Otoman a preluat treptat şi controlul teritoriilor balcanice. Turcii au devastat multe mănăstiri creştine, însă unele mai izolate au rămas puţin afectate sau chiar intacte. Numărul călugărilor a fost afectat din cauza faptului că satele „închinate“ (prin impozite) acestor mănăstiri, aproape toate româneşti, le-au fost luate. În Evul Mediu puţine mănăstiri şi schituri au supravieţuit, îndeosebi datorită ajutorului material sistematic (bani şi produse) venite din Valahia şi Moldova. Treptat, în secolul al XIX-lea, prin donaţiile noilor veniţi din ţările Ortodoxiei estice (Rusia, Bulgaria şi Serbia), ansamblul de mănăstiri s-a diversificat ca origine etnică, fiecare ţară exercitându-şi influenţa asupra mănăstirilor subvenţionate. În 1912, în timpul Primului Război Balcanic, otomanii au fost forţaţi să plece, şi Rusia, în interesul panslavismului politic, justificat prin „misiunea de continuatoare a creştinismului din Bizanţ“, a revendicat controlul peninsulei. După conflictul asupra suveranităţii regiunii dintre noul stat grecesc în formare, pe de o parte, şi Rusia panslavistă, pe de alta parte, după Primul Război Mondial, peninsula a primit de la Marile Puteri statut de autonomie în cadrul Greciei. Din cele 20 de mănăstiri athonite, 17 sunt greceşti, una rusească, una sârbească şi una bulgărească. Românii, ale căror generoase danii către Sfântul Munte sunt atestate de mii de documente, nu au avut aici nici un lăcaş propriu până acum un veac şi jumătate. (pr. Cezar ŢĂBÂRNĂ)