Istoria creştinismului (MCXLIV): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (II)

Cezar ţăbârnă, 10 Decembrie 2008

După evenimentele din decembrie 1989, diaspora Bisericii Ortodoxe Române a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Astfel, pe lângă arhiepiscopiile din străinătate înfiinţate pentru românii ortodocşi au apărut altele noi, iar altele au fost ridicate la rang de mitropolie. Între cele cinci dioceze ale Bisericii Ortodoxe Române din diasporă se numără Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală. Întâistătătorul ei este membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar Mitropolia se bucură de autonomia administrativă a unei eparhii ce se găseşte în străinătate. Diaspora română şi comunităţile bisericeşti din Europa Centrală şi Occidentală are tradiţie. Intelectuali români, studenţi, diplomaţi, persoane venite pentru specializare, oameni de afaceri sau negustori, stabiliţi definitiv sau temporar în marile metropole europene au încercat să organizeze, cu ajutorul Bisericii-Mame, comunităţi religioase. La Viena, bunăoară, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea exista o comunitate românească puternică, căreia îi reuşeşte în 1906 să-şi amenajeze o capelă proprie, pe care o sfinţeşte în 8 ianuarie 1907. La Lemberg, încă din 1787 exista o capelă românească, iar în 1860 românii din oraş au zidit chiar o biserică, care a fost demolată în 1901, când a început construcţia unei noi biserici în Paris, în stilul Domniţei Bălaşa, din Bucureşti. Pentru românii stabiliţi în oraşul de pe malurile Senei, se organizează în 1853 o capelă ortodoxă românească, iar în 1882, Guvernul român cumpără biserica ce a aparţinut călugărilor dominicani în Cartierul Latin. Ea serveşte şi astăzi pentru serviciile religioase ale unei părţi a românilor din Paris. În Germania, prezenţa spiritual-religioasă românească este legată pentru câteva decenii de negustorii români stabiliţi în Leipzig, pentru care a funcţionat între anii 1858 şi 1881 o capelă. La Baden-Baden, în partea de apus a Germaniei, Prinţul Mihail Sturdza, fostul domnitor al Moldovei, a zidit între 1864-1866 o biserică românească în care se adunau la serviciile divine românii din împrejurimi sau chiar din partea de răsărit a Franţei. Intelectuali români şi studenţi, stabiliţi sau în interese de studii în Strasbourg, Heidelberg, Freiburg sau Karlsruhe, frecventau serviciile divine ale capelei, care din 1882 a fost pusă de ctitorul ei sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Moldovei, sub a cărei oblăduire spirituală se găseşte şi astăzi.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!