Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MIV): Cultura şi teologia protestantă după 1870 (IV)

Istoria creştinismului (MIV): Cultura şi teologia protestantă după 1870 (IV)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 28 Iunie 2008

Ultima mare şcoală protestantă dinaintea Primului Război Mondial (1914-1918) este aceea de Istoria religiilor, care a luat naştere în urma cercetărilor orientalistice, referitoare la epoca biblică şi a culturii religioase a popoarelor răsăritene. Cercetători ca Paul de Lagarde, Hermann Usener, H. Gunkel, W. Bousset, Ernst Troeltsch, Albert Schweitzer ş.a. au susţinut că creştinismul nu este singura religie relevată de Dumnezeu, ci este numai una dintre multele religii antice, din care acesta a împrumutat multe idei printr-un sincretism exagerat. Dacă Franz Delitzsch afirma că întreg creştinismul îşi are originea în Babilon, deci nu este inspirat, Albert Schweitzer susţinea că viaţa lui Iisus Hristos a fost contrafăcută în decursul timpului, fiind confecţionată din fragmente şi din teme împrumutate din toate sistemele religioase vechi. Acelaşi lucru îl mărturiseşte şi despre tainele Bisericii, monahism şi chiar despre dogmele creştine - toate sunt împrumutate din misterele eleniste sau din religiile orientale. S-au creat şi o şcoală de psihologie şi o alta de filosofie religioasă, cea dintâi cu influenţe din literatura franceză şi americană, având ca reprezentanţi pe Emil Durkheim, W. James şi la germani pe Sigmund Freud, cealaltă ilustrată mai ales de germani, dintre care amintim pe Ernest Troeltsch, R. Otto, G. Wobbermin ş.a. Ambele şcoli s-au străduit să reducă creştinismul doar la stări psihologice, sau chiar la concepţii filosofice. Au existat, de asemenea, şi mulţi alţi teologi protestanţi care şi-au creat renume în diferite alte ţări, cum a fost, în Suedia, arhiepiscopul de Uppsala, Nathan Söderblom, istoric al religiilor, care a avut un rol de seamă la Conferinţa grupării Life and Work (Viaţă şi Acţiune), ţinută în cadrul mişcării ecumenice, la Stockholm, între 15 şi 30 august 1925; în Franţa: Louis Auguste Sabatier şi fiul său P. Sabatier, Fernand Menegoz, W. Monod, Maurice Goguel; în Elveţia: A. Vinet, G. Godet; în lumea anglo-saxonă: Cosmo Gordon Lang; în Danemarca: Sřren Kierkegaard ş.a.