Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MXCV): Biserica Ortodoxă Română în secolele XIX-XX (III)

Istoria creştinismului (MXCV): Biserica Ortodoxă Română în secolele XIX-XX (III)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 12 Octombrie 2008

În urma unor intervenţii repetate făcute de Biserica Ortodoxă Română, mai ales după ce România a devenit stat independent, la 9 mai 1877, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a recunoscut la 25 aprilie 1885 autocefalia Bisericii Române, mitropolit primat fiind Calinic Miclescu (1875-1886), prin tomosul semnat de patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea (1884-1886) şi de Sinodul patriarhal. Cu trei ani înainte de recunoaşterea oficială a autocefaliei, pentru a sublinia că Biserica Ortodoxă Română se consideră autocefală, membrii Sfântului Sinod au sfinţit, la 25 martie 1882, în Joia Mare a Sfintelor Paşti, în catedrala mitropoliei din Bucureşti, Sfântul şi Marele Mir, fără a mai cere în prealabil încuviinţarea Patriarhiei Ecumenice. Ca urmare a acestui fapt, la 10 iulie 1882, patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea (1878-1884) a trimis membrilor sinodali ai Bisericii Ortodoxe Române o scrisoare plină de mustrări şi ameninţări semnată de cei 11 arhierei ai Patriarhiei Ecumenice. Din încredinţarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, învăţatul episcop Melchisedec al Romanului (1879-1892) a întocmit un raport de răspuns la scrisoarea patriarhului ecumenic. În şedinţa din 23 noiembrie 1882, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a aprobat raportul episcopului Melchisedec, ce avea titlul: „Act sinodal care cuprinde autocefalia Bisericii Ortodoxe Române şi relaţiile ei cu Patriarhia de Constantinopol”. Acest raport a fost trimis Patriarhiei Ecumenice la Constantinopol în februarie 1883. După ce combate punct cu punct acuzaţiile nedrepte ale patriarhului Ioachim al III-lea, Actul Sinodal subliniază că, după canoanele Bisericii Ortodoxe, sfinţirea Marelui Mir o poate săvârşi orice episcop: „A căuta Mirul pe la Bisericile altor ţări înseamnă a nu avea conştiinţa şi încrederea că Duhul Sfânt Se pogoară de la Dumnezeu... Aşadar, Biserica noastră crede că Duhul Sfânt Se pogoară asupra ei precum şi asupra celorlalte Biserici, şi ea-L caută şi-L cere de sus, de la Părintele luminilor şi dătătorul a tot darul desăvârşit...“.