Istoria creștinismului (MXVII): Nicodim Munteanu (1939-1948), patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (VII)

Cezar ţăbârnă, 14 Iulie 2008

La 18 februarie 1912, Nicodim Munteanu a fost ales episcop de Huşi, unde va păstori până la sfârşitul anului 1923. În perioada 1918-1929, a condus, în calitate de locţiitor, Arhiepiscopia Basarabiei. Vestea alegerii sale la Huşi şi despre erudiţia noului episcop de Huşi a fost reflectată în „Revista Teologică“ din Sibiu astfel: „Cel mai bun cărturar din corpul vlădicesc, ce a scris o mulţime de opere, mai ales traduceri şi prelucrări din ruseşte“. Printre primele preocupări de la Huşi s-a numărat şi aceea de a renova atât reşedinţa episcopală, cât şi Episcopia. Aici, ca şi la Episcopia de Galaţi sau Mitropolia din Iaşi, s-a remarcat ca un foarte bun slujitor, predicator şi cântăreţ. A înfrumuseţat parcul şi grădina Reşedinţei episcopale, a introdus ordinea şi disciplina în cler, instituind conferinţe culturale în toate protoieriile, lucru neobişnuit în vremea aceea. Însă, noul episcop de Huşi nu s-a ocupat doar de administraţie. Astfel, în 1913, a alcătuit, în colaborare cu alţi autori, „Mica Biblie“, dând la îndemâna credincioşilor cuvântul Evangheliei în veşmântul curat al limbii române. Pe plan cultural, la Huşi va continua ceea ce începuse încă din 1896 - traducerea Bibliei, în colaborare cu pr. Grigorie Pişculescu şi cu pr. Vasile Radu, care va apărea în 1936. În timpul Primului Război Mondial, a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la Marele Sobor al Bisericii Ruse, întrunit la Moscova, în 1917, care a hotărât reînfiinţarea Patriarhiei ruse. La întoarcere, la 26 septembrie 1917, a prezentat un raport în faţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. După revenirea Basarabiei la patria-mamă, i s-a încredinţat, în iunie 1918, în calitate de locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, conducerea şi reorganizarea Bisericii Ortodoxe din această provincie. În această perioadă, vlădica Nicodim a pus ordine în ceea ce priveşte conducerea şi activitatea Bisericii de aici, care a fost tulburată de atmosfera revoluţionară, şi a introdus româna ca limbă de slujire a cultului divin.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!