Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MXXXIII): Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei (1939-1947) (I)

Istoria creştinismului (MXXXIII): Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei (1939-1947) (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 01 August 2008

Unul dintre cei mai mari ierarhi teologi ai Bisericii Ortodoxe Române a fost Ioan Irineu Mihălcescu. Viitorul mitropolit a văzut lumina zilei la 24 aprilie 1874, în comuna Pătârlagele, judeţul Buzău, într-o familie de preot. Fără îndoială că cea mai bună învăţătură a primit-o în casa părintească. A urmat cei dintâi ani de şcoală în satul natal. De aici, s-a îndreptat spre liceul din oraşul cel mai apropiat, Buzău, unde a urmat două clase, profesor fiindu-i C. I. Parhon, după care a fost elev la Seminarul teologic tot din Buzău, unde a continuat celelalte două clase ale ciclului inferior. Cursul superior l-a urmat la Seminarul Central din Bucureşti, una dintre cele mai renumite şcoli din ţară din vremea aceea. După seminar, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu teza de licenţă „Sinodul al III-lea Ecumenic ţinut în Efes la anul 431“, publicată în 1899 şi republicată în 1931. Setea de cunoaştere şi de desăvârşire l-a determinat să plece în Apus, la Universităţile din Berlin şi Leipzig, unde a avut posibilitatea să-i audieze şi să-i cunoască pe celebrii profesori de teologie şi filosofie, care, ulterior, îl vor determina să se aplece cu mai multă stăruinţă asupra teologiei simbolice. După ce a obţinut doctoratul în filosofie la Leipzig, în anul 1903, cu teza „Expunerea şi critica filosofiei religioase a lui Sabatier“, a revenit în ţară, fiind numit, la 1 iunie 1904, profesor agregat la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la Catedra de Teologie fundamentală şi dogmatică, post pe care l-a ocupat ca titular la 28 martie 1908. În anul 1923, a fost hirotonit preot de patriarhul Miron Cristea, pe seama Bisericii Amzei din Bucureşti. În anul 1936, soţia sa, Anastasia, a trecut la Domnul. Rămas văduv, preotul profesor Ioan Mihălcescu a intrat în monahism la Mănăstirea Sinaia, unde a fost tuns sub numele de Irineu, iar apoi, ridicat la rangul de arhimandrit.