Diaspora
Jertfă şi credinţă pe tărâm neozeelandez

Jertfă şi credinţă pe tărâm neozeelandez

Aurel Moisiuc, 20 Noiembrie 2010

Aflată la o distanţă de 9 meridiane şi 11 fusuri orare, comunitatea românească din Wellington, Noua Zeelandă, păstrează vie şi neclintită tradiţia şi credinţa ortodoxă. Primele rânduri din istoria comunităţii româneşti încep în anul 1951, când primele două vapoare cu români au coborât ancora în acest ţinut situat aproape de ocean.

Este vorba de sutele de familii mixte de greci şi români din judeţele sud-dunărene Galaţi, Brăila, Tulcea sau Constanţa, care datorită dezvoltării comerţului maritim au ajuns să găsească puncte de desfacere până în ţinuturile puţin cunoscute ale Noii Zeelande. Odată cu ei au pătruns în marile centre comerciale din emisfera sudică tradiţia românească şi deopotrivă credinţa ortodoxă.

La început, credincioşii români mergeau la Biserica greacă, sârbă sau rusă, unde comunităţile erau mai numeroase şi aveau lăcaş de închinare şi preot slujitor. Însă dorinţa de a auzi slujba Sfintei Liturghii şi a celorlalte taine bisericeşti în dulcele grai românesc a condus la formarea uni grup de iniţiativă, care a pus bazele primei parohii ortodoxe româneşti în Noua Zeelandă. Gândul cel bun a fost pus la inima românilor de către părintele Khendridis, preot grec hirotonit în România, care a îndemnat credincioşii români pentru a merge la Patriarhia Română şi a solicita înfiinţarea unei parohii ortodoxe în Wellington, Noua Zeelandă.

Parohia "Sfânta Maria" din Wellington

Iniţiativa aceasta a găsit tot sprijinul Patriarhiei şi în special al vrednicului de pomenire patriarh Justinian, care a aprobat la data de 16 octombrie 1971 înfiinţarea parohiei ortodoxe române în capitala Noii Zeelande, cu hramul "Sfânta Maria". Pentru ca parohia să fie recunoscută de autorităţile Noii Zeelande, în anul 1974, Comitetul parohial a înregistrat parohia la Departamentul de Justiţie sub denumirea: The Romanian Orthodox Parish "Sainte Mary" of Wellington New Zealand Incorporated. Din punct de vedere teritorial, Parohia "Sfânta Maria" cuprinde zona sudică a insulei de nord a Noii Zeelande, de la Strâmtoarea Cook până la jumătatea distanţei dintre oraşele Wellington şi Hamilton.

Parohia "Sfânta Maria" se află sub autoritatea canonică a Patriarhiei Române, care a numit ca întâi paroh al acestei comunităţi pe părintele iconom stavrofor Gheorghe Speranţă, care a activat ca preot al acestei parohii în perioada 15 februarie 1974 - 26 aprilie 1998, când a trecut la cele veşnice.

Prin contribuţia financiară a credincioşilor şi prin eforturile preotului Gheorghe Speranţă, comunitatea de aici a strâns fonduri şi a cumpărat o proprietate care se află pe una dintre cele mai importante străzi ale capitalei Noii Zeelande.

În decursul timpului, au amenajat-o spre a servi drept lăcaş de cult în vederea săvârşirii Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii şi a celorlalte Sfinte Taine bisericeşti, pentru a împlini necesităţile spirituale ale credincioşilor dornici de a gusta din liniştea şi căldura slujbelor. În acest demers, Patriarhia Română a avut un rol esenţial, întrucât a înzestrat Sfântul Altar şi biserica cu vase şi obiecte de cult, necesare pentru serviciile religioase. Se cuvine să menţionăm faptul că biserica a primit o frumoasă catapeteasmă împodobită cu icoane, sculptată în lemn de tei, lucrarea fiind executată în Atelierele Patriarhiei de la Mănăstirea Plumbuita. Astfel, ea a fost pregătită pentru marele eveniment al săvârşirii slujbei de sfinţire, care a avut loc în data de 8 iunie 1980.

Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire patriarh Iustin al Bisericii Ortodoxe Române, biserica a fost sfinţită de mitropolitul Antonie Plămădeală, pe atunci episcop al Buzăului, în fruntea unui sobor de preoţi din care au făcut parte slujitori ai parohiilor ortodoxe române din Australia şi slujitori ai celorlalte Bisericii-surori, care îşi desfăşurau activitatea duhovnicească pe teritoriul neozeelandez.

Cu această ocazie, episcopul Antonie a oferit ctitorilor care au cerut Patriarhiei Române înfiinţarea acestei parohii, şi anume fraţilor Vasile şi Ion Afedulis, "Crucea patriarhală" pentru mireni.

Odată cu amenajarea bisericii, credincioşii au anexat în spatele bisericii o clădire care serveşte drept centru pastoral-misionar, în care se desfăşoară toate evenimentele sociale, culturale şi misionare ce au loc în cadrul comunităţii ortodoxe de la Wellington. Prin donaţiile parohienilor şi ale statului român, biserica deţine în proprietate o bibliotecă de carte românească, cu caracter religios şi de interes general, însumând peste 500 de volume.

Iubirea de aproapele a ţinut vie identitatea românească

Grija pentru preaslăvirea bunului Dumnezeu, a Maicii Domnului şi a tuturor Sfinţilor a fost primordială în activitatea părintelui Gheorghe Speranţă. Acesta a încercat să aducă cultura românească la rangul de tradiţie şi credinţa ortodoxă la înălţimea aşteptărilor. "Organiza duminică de duminică întâlniri cu credincioşii veniţi la Sfânta Liturghie de la sute de kilometri, şi astfel bucuriile credincioşilor deveneau bucuriile parohiei, iar supărările şi necazurile credincioşilor îşi găseau alinarea în glasul blând şi plin de înţelepciune al părintelui Gheorghe. Părintele rămâne pentru noi un model al jertfei pentru aproape şi un luptător pentru păstrarea credinţei", ne-a mărturisit cel mai vechi membru al Parohiei Welligton.

În data de 26 aprilie 1998, părintele a lăsat în grija urmaşilor zidirea sufletească a credincioşilor pentru a lua plata de la Domnul pentru slujirea îndelungată în pământul neozeelandez.

La cererea credincioşilor, Patriarhia Română a numit în postul vacant de paroh pe părintele Theodor Postelnicescu, care a activat în perioada 1 martie 1999 - 1 aprilie 2002. În tot acest timp, comunitatea ortodoxă de români şi greci din România a reuşit ca, într-un interval de mai puţin de 20 de ani, să aibă o biserică, un centru pastoral-misionar şi o casă parohială, fapt pentru care mulţumesc bunului Dumnezeu sărbătoare de sărbătoare prin participarea la sfintele slujbe şi întrajutorarea aproapelui.

O rază de slujire pe pământ neozeelandez

Având în vedere vacantarea postului de paroh de la această parohie, a fost numit prin Decizie patriarhală, începând cu data de 1 mai 2002, preotul Marian Răzvan Dincă. Acesta a ajuns în Noua Zeelandă pe data de 9 august 2002 împreună cu familia. Pentru bunul mers al activităţii pastorale, a fost ajutat în săvârşirea slujbelor bisericeşti, respectiv interpretarea cântărilor bisericeşti, de către soţia sa, doamna preoteasă Veronica Dincă, licenţiată în teologie. După înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, părintele Marian Dincă este transferat la cerere (august 2008) într-o nouă parohie din Australia.

Preasfinţitul Părinte Episcop Mihail, în conlucrare cu Consiliul parohial al Parohiei "Sfânta Maria", a numit în postul de paroh pe PC pr. Antonie Claudiu Coroabă. După obţinerea vizei religioase, s-a prezentat la parohie şi a fost instalat la data de 15 aprilie 2009.

La început, numărul membrilor care alcătuiau această parohie a fost mare, dar odată cu trecerea timpului aceştia

şi-au săvârşit viaţa lor întru Domnul pe aceste meleaguri. Aşa se face că astăzi avem aici o comunitate care numără aproximativ 50 de familii, care mărturisesc credinţa străbună ortodoxă şi păstrează legătura cu Biserica. Duminică de duminică, aceştia se întâlnesc la Sfânta Liturghie, iar apoi în centrul cultural, unde petrec timpul aducându-şi aminte de tradiţiile româneşti şi reiterează amintirile lăsate în vatra satului sau a oraşului de unde îşi au originea.

Părintele Claudiu Coroabă desfăşoară aici şi o impresionantă acţiune de întrajutorare a familiilor nevoiaşe. Periodic, el cercetează familiile credincioşilor pentru a se asigura că nu le lipseşte nimic din ce ar fi avut în ţară. Parohia editează lunar şi un buletin parohial, care ajunge în casele credincioşilor, în care sunt prevăzute programul slujbelor, acţiunile cultural-religioase ale parohiei, precum şi o cateheză tematică.

Totul este cuprins de dragostea slujirii aproapelui, de păstrarea credinţei şi a tradiţiilor româneşti în ţinutul neozeelandez.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!