Theologica
Judecata de Apoi, revelare a planului divin în istorie

Judecata de Apoi, revelare a planului divin în istorie

Pr. Ciprian Apetrei, 19 Februarie 2017

Duminica a treia din perioada Triodului ne pune înainte imaginea Înfricoşătoarei Judecăţi şi ne pregăteşte pentru urcuşul duhovnicesc al Postului Mare. Evanghelia de la Matei, cap. 25, v. 31-46, care se citeşte în această duminică, ne arată cât de importantă este iubirea milostivă arătată oamenilor aflaţi în nevoi, întrucât fără iubire milostivă nimeni nu se poate mântui.

Biserica Ortodoxă ne învaţă că omul a fost creat pentru nemurire, iar prin Învierea Sa, Hristos le-a deschis celor care cred în El şi trăiesc în dreptate porţile Împărăţiei Cereşti. Viaţa noastră pământească este o pre­gătire pentru viaţa viitoare şi, prin moartea noastră, această pregă­tire se încheie. „Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evr. 9, 27). Atunci omul îşi lasă toate grijile pământeşti, trupul se descompune, ca să se alcătu­iască din nou la învierea obşteas­că. Dar sufletul continuă să tră­iască şi nu-şi întrerupe existenţa nici pentru o singură clipă, iar la sfârşitul veacurilor, la Înfrico­şătoarea Jude­cată se uneşte din nou cu trupul care învie şi astfel se prezintă înaintea Dreptului Judecător-Hristos Domnul.

Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie, şi în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul. Evanghelia iubirii se încheie cu Înfricoşătoarea Jude­cată! Domnul Hristos este Dumnezeul iubirii şi iată, încheie istoria lumii, istoria tuturor popoarelor cu Înfricoşătoarea Jude­cată. Va judeca toate popoarele şi pe fiecare om în parte (2 Timotei 4,1; 1 Petru 4, 5).

Părintele Cleopa spune: „Să ştiţi că nici un lucru de la întemeierea lumii şi până la sfârşitul veacurilor nu este mai înfrico­şător ca venirea Domnului la Judecata de Apoi. Nici îngerii nu pot să ne spună cu de-amănuntul despre acea preaînfricoşătoare venire a Domnului, când va judeca toate neamurile pământului de la Adam şi până la sfârşitul lumii”.

Semnele prevestitoare ale venirii Domnului

Sinaxarul Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi sau a Lăsatului sec de carne ne arată că „în această zi se face pomenirea Venirii a Doua, întru slavă, a Domnului nostru Iisus Hristos. (...) Au rânduit deci Dumnezeieştii Părinți în această duminică pomenirea înfricoşătoarei zile a celei de a Doua Veniri a Domnului, ca, înfricoşându‐i pe oameni prin moarte şi prin aşteptarea chinurilor ce vor să fie, să‐i întoarcă spre virtute pe cei ce trăiesc fără nici o grijă şi să nu se încreadă numai în iubirea Sa de oameni, ci să țină seama şi de aceea că Dumnezeu este un Judecător drept Care răsplăteşte fiecăruia după faptele lui. (...) Se numeşte a Doua Venire, pentru motivul că întâia oară Hristos a trăit cu trupul printre noi, dar blând şi fără slavă. La a Doua Venire însă va veni din Cer cu minuni mai presus de fire şi cu mare strălucire; va veni în trup ca să fie cunoscut de toți că El este Cel Care a venit întâia oară pentru a mântui neamul omenesc, iar acum a doua oară, ca să‐l judece dacă a păzit bine poruncile ce i‐au fost date. Nimeni nu ştie când va fi venirea Lui. Domnul a ascuns‐o chiar Apostolilor Săi. (...) A Doua Venire a Domnului va fi pe neaşteptate, din Cer, ca un fulger, mergând înainte cinstita lui Cruce. Râu de foc clocotitor va merge înainte, curățind tot pământul de necurății. Îndată, vor fi prinşi antihrist şi slugile lui şi vor fi dați focului veşnic. La sunetele de trâmbițe ale îngerilor, va veni deodată, de la marginile pământului şi din toate stihiile, tot ­neamul omenesc în Ierusalim, căci acesta este centrul lumii, şi acolo vor sta tronurile de judecată. Toți oamenii se vor schimba întru nestricăciune cu propriile lor trupuri şi suflete şi vor avea aceeaşi formă. Înseşi stihiile lumii vor primi o schimbare în mai bine. Domnul, printr‐un singur cuvânt, va despărți pe cei drepți de cei păcătoşi. Şi vor merge lucrătorii faptelor bune spre a primi viața veşnică, iar păcătoşii, iarăşi, spre a primi chinul veşnic. Şi nu vor înceta niciodată acestea, nici viața veşnică, nici chinul veşnic. (...) Biserica lui Dumnezeu socoteşte că desfătarea şi Împă­răția Cerurilor sunt petrecerea Sfinților cu Dumnezeu, strălucirea ce o vor avea şi urcarea la Dumnezeu; iar chinul şi întunericul şi cele asemenea sunt depărtarea de Dumnezeu şi mustrarea sufletelor, pricinuită de conştiința că au fost lipsite, din pricina nepăsării şi a desfătării trecătoare, de strălucirea dumnezeiască”.

Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la Înfricoşătoarea Judecată, spune: Nimeni care nu este bun nu poate nădăjdui după moarte o soartă bună, chiar de ar număra mii de sfinţi între strămoşii săi, căci fiecare, zice Apostolul, „va lua după cum a lucrat în viaţa cea trupească, ori bine, ori rău” (2 Cor. 5, 10).

Evanghelia Judecății, îndemn la o evaluare duhovnicească

Descriind momentul Înfricoşătoarei Judecăţi, părintele Dumitru Stăniloae spune: „Ziua aceea va fi ziua descoperirii depline a adevărului cu privire la toţi, în faţa fiecăruia. Nici un echivoc nu va mai plana în sufletul oamenilor. Răul va fi deplin demascat, ieşit de sub acope­rământ. Orice echivoc va înceta. Regimul pomului cunoştinţei binelui şi răului îşi va fi încheiat stăpânirea ambiguă asupra lumii; el nu va mai umbri sufletul omenesc şi planul divin din istoria lumii, pentru că nimeni nu se va mai hrăni din el, minciuna lui fiind dată pe faţă. Fiecare om va cunoaşte urmările de după moarte ale faptelor sale şi va fi judecat şi pentru ele, şi fiecare va cunoaşte antecedentele faptelor sale bune şi rele în comportarea înaintaşilor săi şi va cunoaşte just faptele şi valoarea tuturor. Astfel, judecata din urmă va fi şi o revelare supremă a planului divin în istorie, a con­tribuţiei aduse de oameni pentru a-l realiza sau a-l împiedica”. Această zi a judecăţii, numită şi universală, este expresia milei nemăsurate a lui Dumnezeu, care se adaugă dreptăţii Sale.

În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel arată că Judecata universală este în­fricoşătoare pentru că ea desco­peră contrastul între smerenia lui Dumnezeu-Omul în istorie, care respectă libertatea omului, pe de o parte, şi slava dreptăţii Sale la sfârşitul istoriei sau al lumii, pe de altă parte. Înfricoşă­toarea Judecată este numită aşa pentru că este completă şi defi­nitivă. Având în vedere cele prezentate mai sus, putem afirma fără tăgadă că această duminică a treia din perioada Triodului ne îndeamnă la un timp al evaluării duhovniceşti a vieţii noastre şi a înţelegerii că suntem creaţi de Dumnezeu din iubire şi pentru viaţa veşnică a iubirii Preasfintei Treimi. În acelaşi timp, prin lăsatul sec de carne din această duminică începem pregătirea pentrul Postul Mare, timp de desăvârşire duhovnicească şi cercetare a sufletului prin Taina Pocăinţei.

Duminica Înfricoşătoarei Ju­de­căţi deschide o săptămână pregătitoare pentru începutul Postului Mare. Între duminica aceasta şi Duminica izgonirii lui Adam din rai este condensată întreaga istorie a mântuirii neamului omenesc, pentru ca, după aceea, pe parcursul Postului Mare, timpul acesta al istoriei să fie cumva răstignit pentru a fi îndumnezeit. De fapt, duminica aceasta ne ajută să gândim că toţi vom muri şi vom ajunge la un moment dat să fim judecaţi de Dumnezeu, şi avem şansa în timpul Postului Mare, prin po­căinţă, să dobândim un răspuns bun la această judecată şi, mai presus de toate, viaţa veşnică, raiul sălăşluirii cu sfinţii în Împărăţia lui Dumnezeu pro­misă nouă, oamenilor, de la întemeierea lumii.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!