La 1875, „un loc de veci la categoria I costa 75 de galbeni“

Otilia Bălinişteanu, 19 Ianuarie 2008

La ieşirea din Iaşi, spre aeroport, pe o suprafaţă de 24 de hectare, se întinde cimitirul „Eternitatea“, în care au fost înhumate peste 900 de personalităţi, din secolul al XIX-lea şi până în prezent. Cimitirul a fost înfiinţat la iniţiativa primarului Iaşului de la 1877, Scarlat Pastia, şi însumează în prezent în jur de 50.000 de morminte.

Ca să vizitezi cunoscutul cimitir „Eternitatea“ din Iaşi îţi trebuie o zi întreagă, căci aleile şerpuitoare, pavate în piatră, se întind pe sute de metri, aducând de după fiecare cotitură nume celebre, scrijelate în piatră sau fier, care te duc cu gândul la vremurile de odinioară.

Cei mai mulţi dintre noi consideră cel puţin macabră o vizită printre mormintele unui cimitir. La „Eternitatea“, lucurile stau însă altfel. Nu ai nici un moment senzaţia că păşeşti printre morţi, pentru că patina timpului şi amprenta istoriei îţi dau senzaţia că „citeşti o cronică“, ale cărei pagini au îngălbenit şi au îngropat odată cu ele misterul şi frumuseţea vremurilor ce-au apus.

Dacă eşti neiniţiat în geografia locului, rişti foarte uşor să te rătăceşti printre monumentele sculptate în piatră şi printre cavourile unor personalităţi ca Ion Creangă, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Petre Andrei, Mihail Kogălniceanu şi câţi alţii. Toţi îşi dorm aici somnul de veci, privegheaţi de soarele Ciricului şi de umbra binecuvântată a arborilor de tot felul.

24 de hectare cu 50.000 de morminte

Cimitirul a fost inaugurat la 1 septembrie 1876, fiind înfiinţat la iniţiativa lui Scarlat Pastia, fost senator şi primar al Iaşului în 1877. Acesta a donat la 4 octombrie 1868 un loc numit „Via lui Enachi Dragoş, pe cel mai înalt podişu al Tătăraşului“. Actul de donaţie al marelui filantrop avea să fie aprobat în 1869 de regele Carol I şi apoi înregistrat şi legalizat de Tribunalul Iaşi, Secţia III. Conform documentelor vremii, ieşenii au început să-şi rezerve locuri de veci încă din 1875, contra cost, în funcţie de tarif, acestea variind în raport cu durata pentru care se făceau rezervările (10 ani, 30 de ani, pe veci), dar şi în funcţie de amplasament. În monografia cimitirului se precizează că la 1875, „un loc de veci la categoria I costa 75 de galbeni“.

Cimitirul a devenit un loc foarte bine amenajat încă din 1873, când au fost plantaţi 2.406 arbori, dintre care 605 tei, 247 de frasini, 612 aguzi, „în interesul înfrumuseţărei şi mai cu seamă hygienei publice“.

În prezent, cimitirul se întinde pe o suprafaţă care îi conferă statutul de al doilea mare cimitir al ţării. „Cimitirul are o suprafaţă de 24 de hectare şi este împărţit în 64 de parcele. Sunt îngropate aici peste 900 de personalităţi marcante, iar numărul total de morminte este în jur de 50.000. Este al doilea cimitir din ţară ca întindere, după cimitirul Bellu din Bucureşti“, a declarat administratorul Marian Spiridon.

Cele mai multe dintre mormintele personalităţilor sunt grupate în jurul Bisericii cu hramul „Sf. Gheorghe“, cea care, iniţial, fusese proiectată ca o capelă, dar există şi multe cavouri ale oamenilor de seamă din Iaşii secolului XIX răspândite prin cele 64 de parcele. „Boierimea, oamenii bogaţi ai timpului, au fost înmormântaţi în jurul bisericii. Arhitectura monumentelor funerare este neschimbată, pentru că noi nu intervenim decât prin întreţinerea spaţiului verde“, a mai explicat administratorul. Aceste morminte somptuoase aparţin familiilor Balş, Sturdza, Catargiu, Şuţu, Ghica, Moruzi, Mavrocordat, Tăutu, Racoviţă.

Toate monumentele care datează din secolul al XIX-lea sunt construite după acelaşi tipar: cavouri spaţioase de piatră, cruci şi monumente de granit sau din marmoră. „Marmura şi granitul erau materiale la modă în acea perioadă, ca şi fierul forjat şi mai târziu bronzul“, ne-a mai spus dl. Marian Spiridon.

Cavourile marilor familii boiereşti sau cele ale primarilor vestiţi ai Iaşului sunt adevărate opere arhitectonice, interiorul fiind pavat în piatră şi având scări ce duc spre sertarele săpate în perete, în care erau depuse sicriele.

Biserică în proprietatea Primăriei

Biserica cu hramul „Sf. Gheorghe“ a fost iniţial proiectată ca o capelă, în jurul căreia s-au structurat radial parcelele şi aleile cimitirului. Capela a fost sfinţită la 1876 de un sobor de preoţi în frunte cu arhiereul Vladimir Sucopanu. Ulterior, capela a fost transformată într-o bisericuţă de proporţii reduse, cu rolul de a deservi şi populaţia din acea parte a Tătăraşilor. În prezent, biserica este singurul edificiu religios subordonat Primăriei, aceasta aflându-se pe inventarul administraţiei cimitirului.

Înfiinţarea cimitirului în afara oraşului a survenit ca urmare a Decretului 339/1864, care prevedea că amplasarea cimitirelor comunale trebuia făcută „în depărtare celu puţin de două sute metri de la marginea fiecărui oraş sau sat“. Până atunci, cimitirele fuseseră înfiinţate în jurul bisericilor parohiale, celebre în epocă fiind cimitirul Bisericii „Banu“ sau cel al Bisericii „Sf. Nicolae“.

O statistică din anul 1871 arată că în Iaşi existau, în acea perioadă, 48 de cimitire bisericeşti ortodoxe, însă mai existau şi cimitire ale altor culte (armeni, lipoveni, protestanţi-luterani, turci, evrei) şi cimitire ocazionale, unde erau înhumate persoanele care mureau în caz de molime, în locuri cât mai depărtate de oraş. Un astfel de cimitir a existat pe locul unde este astăzi amplasat Motelul Bucium, unde documentele istorice arată că au fost îngropaţi cei care au murit din cauza ciumei de la 1734.

Creangă şi Topârceanu se odihnesc la „Eternitatea“

La „Eternitatea“ sunt înhumaţi peste 900 de scriitori şi oameni de ştiinţă din toate domeniile. Unii dintre ei nu mai au descendenţi direcţi, aşa că de aceste morminte se îngrijeşte municipalitatea. Am descoperit însă cu bucurie că, deşi Ion Creangă nu mai are moştenitori direcţi, mormântul său este plin de flori, semn că ieşenii nu l-au uitat. Din familia celebrului scriitor, mai odihnesc aici şi fiul acestuia, locotenent colonelul Constantin Creangă şi fratele scriitorului, Zahei Creangă.

Tot aici este înhumat Vasile Adamachi (1817-1892), celebrul susţinător al învăţământului agronomic din România, profesorul universitar Petre Andrei (1891-1940), poetul Dimitrie Anghel (1872-1914), profesorul şi fostul primar al Iaşului Alexandru Bădărău (1859-1927), actriţa Agatha Bârsescu (1861-1939), poeta Otilia Cazimir (1894-1967), chimista Elena Cocea (1913-1962), jurnalistul Teodor Codrescu (1819-1894), profesorul universitar Vasile Conta (1845-1882), poeta Matilda Cugler Poni (1851-1931), scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea (1858-1918), scriitorul Dimitrie Gusti (1818-1887), scriitorul Garabet Ibrăileanu, istoricul Mihail Kogălniceanu, fizicianul Ştefan Micle (1820-1879), soţul Veronicăi Micle, avocatul Anastasie Panu (1810-1867), chimistul Petru Poni (1841-1925), poetul George Topârceanu (1886-1928) şi lista poate continua cu nume de profesori universitari celebri, cercetători, membri ai Academiei Române şi avocaţi de succes, toţi îngropaţi aici în decursul a 132 de ani.

Tot aici îşi dorm somnul de veci toţi marii primari ai Iaşului, printre care Dimitrie Gusti, primul primar al oraşului Iaşi (1864), Nicolae Gane, primar de 5 ori, Vasile Pogor, „copilul teribil al Junimii“, T. Tăutu.

Cimitirul cuprinde o Parcelă Catolică, destinată înhumării catolicilor şi un Cimitir Militar German, în care sunt îngropaţi soldaţii germani morţi în cel de-al Doilea Război Mondial. Această parcelă este de mici dimensiuni, pentru că „soldaţii au fost îngropaţi unii lângă alţii, în gropi comune, fiindu-le stabilită identitatea, la deshumare, prin plăcuţele de identificare pe care le purtau la gât“, după cum a precizat administratorul Spiridon.

Azi, kitsch-uri în loc de monumente funerare

Locul monumentelor funerare de epocă, sculptate în granit sau în marmură de meşteri renumiţi, a fost luat astăzi de kitsch-uri. „Cavourile construite în zilele noastre sunt monotone şi nu încântă ochiul, pentru că sunt toate construite după acelaşi tipar. Păcat şi de unele monumente sau de statuetele de care nu se mai îngrijeşte nimeni, pentru că multe dintre ele stau să cadă“, ne-a spus cu regret administratorul Marian Spiridon.

Cimitirul se află în subordinea primăriei municipiului Iaşi, cea care asigură şi bugetul necesar pentru întreţinerea spaţiilor verzi şi a mormintelor, niciodată suficient. Cu toate eforturile depuse de cei care îngrijesc cimitirul, oamenii nu respectă nici munca acestora şi nici spaţiul în sine, care este unul cu o valoare istorică şi culturală de proporţii. „Cimitirul ar trebui să arate ca un parc, să fie extrem de curat şi îngrijit şi este, în mare măsură, dar oamenii, după fiecare pomenire, aruncă sticle, pahare de plastic“, a mai adăugat administratorul.

Multe dintre monumentele de valoare au fost distruse în timp, iar multe cavouri au fost profanate de hoţii amatori de bijuterii şi obiecte de valoare. „Cavoul familiei Moruzi, spre exemplu, era pictat în interior de Nicolae Tonitza, iar un moştenitor n-a avut ce face şi s-a gândit să dea cu var, distrugând o pictură de mare valoare. De asemenea, multe grilaje din fier forjat de la mormintele de la sfârşitul secolului al XIX-lea au fost furate de ţigani pentru fier vechi“, a mai precizat dl. Marian Spiridon.

Mormintele scriitorilor atrag în prezent mulţi vizitatori, aşa că cei care au în administraţie Cimitirul „Eternitatea“ se gândesc să îl includă pe viitor în circuitul turistic al oraşului, redându-i astfel locul printre monumentele de valoare din patrimoniul istoric al „capitalei culturii“.

Cimitirul Bellu, cel mai întins din ţară

Cimitirul Bellu din Bucureşti, cel mai întins cimitir din ţară, a fost deschis în 1858. Pe o suprafaţă de 28 de hectare, donate administraţiei oraşului în 1853, de către baronul Barbu Bellu, au fost înmormântate sute de personalităţi ale vieţii sociale, politice şi literare din România.

Odihnesc aici personalităţi precum: Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Mihai Eminescu, Spiru Haret, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Henri Coandă, Nichita Stănescu, Aurel Vlaicu, Traian Vuia şi mulţi alţii. Monumentele funerare din Cimitirul Bellu se constituie în cea mai bogată colecţie sculpturală din ţară, cuprinzând busturi, medalioane în relief, sarcofage şi statui lucrate cu măiestrie de sculptori celebri din România şi din străinătate.

Aici se află cele mai importante lucrări funerare ale marelui arhitect Ion Mincu (1853-1912): mausoleul Ghica, cel al Cantacuzinilor, capelele Christian Tell, Pache Protopopescu, Antonescu şi Lahovary. Se remarcă, de asemenea, monumentul Iuliei Haşdeu, considerat unicat mondial, construit de Ion Georgescu după indicaţiile precise date de Bogdan Petriceicu-Haşdeu, statuia ridicată de sculptorul Oscar Spathe pe mormântul lui Constantin Mille (1861-1927), monumentul din bronz realizat de Lidia Kotzebue, autoarea monumentului Aviaţiei de la Şosea, şi cele patru statui ale evangheliştilor Luca, Marcu, Matei şi Ioan, aflate în laturile exterioare ale cavoului fraţilor Gheorghieff, înălţate de sculptorul Frederic Storck.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!