La Biserica bucureşteană „Sfântul Mina“ cântă 23 de clopote

Grigore Radoslavescu, 09 Noiembrie 2007

În Bucureşti, aproape de kilometrul 0, în zona cunoscută sub numele de Piaţa Sf. Vineri - după numele bisericii omonime demolate de regimul comunist, pe ascuns, într-o noapte -, se află Biserica „Sf. Mina - Vergu“, o făclie albă pe cerul întunecat şi plumbuit al oraşului.

Biserica „Sf. Mina“ aduce, în plin centrul Capitalei, în forfota şi tumultul specifice unei metropole, o oază de linişte şi spiritualitate pentru toţi cei care vin zilnic să-şi stingă setea veşnic nepotolită după Dumnezeu, din apa vie a Duhului Sfânt prin rugăciunile sfinţilor.

Cercetând trecutul acestei biserici şi descifrând cele două pisanii din biserică - prima de deasupra uşii de la intrare şi cea de a doua din tindă - aflăm că acest frumos şi vechi lăcaş de cult datează din anii 1724-1725, de pe vremea domnitorului Nicolaie Alexandru Voievod, cei trei ctitori importanţi fiind: Ancuţa Brâncoveanu, sora Domniţei Bălaşa, mitropolitul Daniil al Ungro-Vlahiei şi paharnicul Vergu.

Biserica poartă numele de „Sf. Mina - Vergu“, pentru că „este zidită de boierul Vergu şi Ancuţa Doamna, iar acest Vergu este boierul pe care Constantin Brâncoveanu îl întrebuinţa în cele mai grele misiuni diplomatice la Constantinopol şi care a donat terenul pentru construirea bisericii şi a contribuit cu bani la ridicarea ei, fiind şi el locuitor în această parte a Bucureştiului“ - am aflat din „Istoria Bucureştilor“, scrisă la 1899, de către I. Ionescu Gion. Iar despre Domniţa Ancuţa, acelaşi istoric afirmă că „a fost fata lui Constantin Vodă Brâncoveanu, măritată cu Enache Văcărescu, iar Văcăreştii au locuit, în secolul trecut, prin vecinătatea bisericii“. Cât priveşte pe mitropolitul Daniil, tot I. Ionescu Gion consemnează faptul că înaltul ierarh „a contribuit cu toată cheltuiala la zidirea din temelie şi înfrumuseţarea bisericii“. Dovadă în acest sens este chiar denumirea dată străzii în anul construcţiei, respectiv cea de „Mitropolitul D. D. Daniil“, denumire purtată mai bine de un secol, de la 1725 până când a fost schimbată în „Tudor Vladimirescu“.

La 1900: primarul Capitalei, al patrulea ctitor

Strada C. F. Robescu poartă numele fostului primar al oraşului Bucureşti, care a trăit între anii 1841-1919 şi a fost enoriaş al Bisericii „Sf. Mina – Vergu“. El este cel care, în anul 1900, în vremea preotului paroh Grigore Popescu, a refăcut biserica din cărămidă, în formă de corabie, cu două turle, şi a acoperit-o cu solzi de tablă, aşa cum se prezintă şi astăzi, în frumosul stil brâncovenesc. Tot în 1900, a fost executată pictura murală de către preotul Vasile Damian, restaurată, ulterior, în stil bizantin, de către pictorul Moscu. Sfinţirea bisericii s-a făcut de Anul Nou, în 1901.

De-a lungul celor aproape trei secole de existenţă, biserica a mai avut parte de reparaţii şi restaurări, după distrugerile ce i-au fost provocate la incendiul din 1874 şi la cutremurul din 10 noiembrie 1940.

Mai aproape de vremurile noastre, în anii 1980 -1981, sub păstorirea preotului Alexandru Leu, se realizează în întregime repictarea în ulei a bisericii de către pictorul Gheorghe Busuioc, pictura bizantină iniţială executată de preotul Damian şi restaurată de pictorul Moscu fiind foarte degradată. Tot din iniţiativa preotului Leu, vechiul iconostas este înlocuit cu unul sculptat de Constantin Moroiu în anul 1991. Acelaşi meşter realizează, în anul 1993, baldachinul pe care sunt aşezate moaştele Sf. Mare Mucenic Mina. Pentru confecţionarea stranelor şi a tronului arhieresc s-a apelat la renumiţi meşteri din Vânători – Neamţ.

După icoană au venit şi sfintele moaşte

Iniţial biserica a avut hramul „Sf. Dimitrie“ şi „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“. După refacerea bisericii la 1874 şi aducerea sfintelor moaşte ale Marelui Mucenic Mina, împreună cu icoana făcătoare de minuni, lăcaşul de cult a primit şi hramul Sf. Mucenic Mina.

„După cum este cunoscut din cronicile timpului – ne-a spus părintele paroh Gheorghe Ispas – în anul 1874, o mare parte din Capitală a ars în urma unui incendiu, care a cuprins 12 biserici din oraş. Printre acestea a fost şi biserica ctitoriei familiei Stelea. Pompierii, jandarmii şi locuitorii care au venit să stingă focul şi să salveze odoarele bisericii au observat că la catafalcul de la catapeteasmă, unde era mult jar şi ardea focul, se afla o icoană de care flăcările nu se atingeau. Ei şi-au dat seama că este vorba de o minune a lui Dumnezeu. Atunci au luat icoana intactă, au cercetat-o şi au văzut că pe ea este chipul Sf. Mucenic Mina. De îndată au mers cu ea la Mitropolie, să spună despre minunea la care au fost martori, având dovada vie în mâini. Auzind cele întâmplate, mitropolitul a decis să fie trimisă icoana la ctitoria voievodală a Ancuţei Brâncoveanu, respectiv la biserica noastră. Ea este şi astăzi aşezată lângă catapeteasmă, dar în partea dreaptă, cum privim către altar. După aşezarea icoanei în biserică, în acelaşi an, preotul paroh de atunci a făcut demersuri către ţara Egiptului şi a reuşit aducerea, într-o casetă specială, a unor părticele din moaştele Sf. Mina, pe care le-a pus într-o raclă mai mare executată în anul 1941 în atelierele Armatei cu sprijinul arhiereului Veniamin Pocitan. Racla este aşezată în partea stângă a bisericii, la care se închină credincioşii, iată, de aproape trei sute de ani“.

Una dintre cele mai mari minuni constă în pelerinajul zecilor de mii de închinători ortodocşi care trec în decursul unui an bisericesc pe la racla sfântului, aşteptând cu răbdare, dragoste şi smerită încredere zeci de ore, pentru a i se închina şi a-i face metanii.

Tradiţia consemnează numeroase exemple în care Sfântul Mare Mucenic Mina a intervenit de multe ori în chip minunat şi grabnic celor ce i-au cerut ajutorul.

În ţara Egiptului, pe urmele Sfântului Mina

Despre Sfântul Mina, prăznuit în ziua de 11 noiembrie, ne-a vorbit cu multă evlavie părintele paroh, care a fost recent în pelerinaj în Egipt, ţara unde se află moaştele sfântului: „Se ştie că sfântul era originar din Egipt şi a trăit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, între anii 286-304, fiind creştin cu mare credinţă. El se afla înrolat ca ostaş în ceata tribunului Firmilian, dislocat în răsărit cu trupele sale, în Cotianiul Frigiei, unde stăpânea dregătorul Arghirisc. Sf. Mina a trăit aşadar în vremea în care respectivii împăraţi păgâni dăduseră poruncă, în toate părţile, ca cel ce nu se va închina zeilor, să fie pedepsit cu chinuri şi cu moarte. În consecinţă, pretutindeni creştinii erau siliţi să aducă jertfă idolilor.

Atunci, fericitul Mina, nesuferind să vadă cinstindu-se rătăcirea idolească şi închinarea la idolii cei fără de suflet, şi-a lepădat ostăşia şi s-a dus în munte, în pustie, voind mai bine a vieţui cu fiarele, decât cu un popor care nu cunoştea pe Dumnezeu. Aşadar, el umbla din loc în loc, învăţând legea lui Dumnezeu şi curăţindu-şi sufletul cu postul şi cu rugăciunea.

Şi, trecând multă vreme, s-a organizat în cetatea Cotiani un mare praznic idolesc, la care, adunându-se mult popor păgânesc, se făceau jocuri şi întreceri, alergări şi lupte în cinstea necuraţilor zei. Deci, întărindu-se îndeajuns şi auzind de acest praznic, Sfântul Mina s-a aprins de râvnă pentru Domnul Hristos şi, lăsând munţii şi pustietatea, a venit în cetate, unde, stând în mijlocul oamenilor, la un loc înalt, a propovăduit cu îndrăzneală pe Mântuitorul Hristos. Prins şi adus înaintea dregătorului Arghirisc, acesta l-a osândit să fie bătut fără cruţare cu vergi şi târât prin cioburi ascuţite, de i-au sfârtecat trupul. L-au frecat apoi cu gheme de păr aspru, fără milă, l-au ars cu făclii şi l-au tras pe roată.

Dar, Domnul Hristos îşi întărea mucenicul care, rămânând nestrămutat în credinţă, striga cu glas mare: «De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda. Al Domnului Hristos am fost, sunt şi voi fi, iar idolilor voştri nu voi jertfi, nici le voi pleca genunchiul meu» Acestea auzindu-le, dregătorul a dat cea din urmă hotărâre, zicând: «Lui Mina, ostaşul, poruncim să i se taie capul cu sabia». Şi aşa Sfântul Mina a luat de la Împăratul Hristos cununa mucenicilor“.

Sărbătoare în biserica înnoită

Anul 2007 a fost un an cu spor pentru Biserica „Sf. Mina – Vergu“. Dacă în 2006, schelele exterioare şi interioare, precum şi lucrările stradale din jurul bisericii au împiedicat organizarea în bune condiţii a hramului, în acest an, enoriaşii se vor putea bucura de sărbătoare în biserica înnoită. Astfel, pictura interioară a bisericii a fost finalizată în cinstea hramului de către pictorii Marius Oprea şi Adriana Scărlătescu, talentul lor artistic regăsindu-se şi în decorarea Mănăstirii Antim. În exterior, chiar zilele trecute, au fost terminate zugrăvelile la pereţii bisericii, la casa parohială, la clopotniţă şi la turnul ceasurilor. Iar cu ajutorul renumitului artist ieşean Virgil Moraru au fost realizate, în mozaic, cinci icoane aplicate pe pereţii exteriori: Mântuitorul Iisus Hristos, înconjurat de cei patru evangheliştii - pe cupola Clopotniţei; Dumnezeul ceresc, cu doi sfinţi - pe cupola mică de la intrare; Sf. Mina, călare pe cal - pe pe frontispiciul bisericii şi pe alte două ancadramente brâncoveneşti. De asemenea, a fost amenajat întreg spaţiul din curtea bisericii, unde va fi aşezat baldachinul cu racla moaştelor Sf. Mina, pentru a da posibilitatea miilor de bucureşteni, care sunt aşteptaţi la hram, să se închine la ele încă de la primele ore ale zilei, când clopotele îi vor chema la Sfânta Liturghie.

Clopote austriece, adevărate instrumente muzicale

Biserica „Sf. Mina“ este prima biserică din Bucureşti şi din România unde, din acest an, bat 23 de clopote turnate în renumitele ateliere Grassmayr. Cu ajutorul inginerului Corneliu Revencu, părintele Ispas a aflat că familia Grassmayr din Austria construieşte cele mai bune şi mai frumoase clopote din lume, de la cele de câteva kilograme, la cele de peste o tonă, cum este cel de la Catedrala din Köln. La solicitarea preotului paroh, directorul companiei austrice, Johannes Grassmayr, a venit personal la Bucureşti, unde s-a hotărât să realizeze pentru Biserica „Sf. Mina“ 23 de clopote care sunt comandate de la distanţă, prin telecomandă, şi care bat sau cântă, ca nişte instrumente muzicale, potrivit melodiilor sau notelor înregistrate în memoria electronică a calculatorului. Mulţumiţi, dar şi bucuroşi de reuşita lor pentru prima biserică ortodoxă, după sfinţirea clopotelor, reprezentanţii firmei austriece l-au invitat pe preotul paroh să sfinţească şi atelierele din Austria.

Şi ceasuri elveţiene, reglate prin satelit

Lucrarea părintelui paroh Gheorghe Ispas nu s-a oprit însă aici, gândind că, la renumitele clopote tiroleze, bisericii i-ar trebui şi ceasuri de marcă, personalizate desigur, care să împodobească turnul de la intrare. Sf. Mina l-a ajutat din nou. Aşa a ajuns în contact cu firma elveţiană MUF, care a fabricat, special pentru biserică, două ceasuri foarte mari, având pe fundal imprimat chipul Sf. Mina şi inscripţia „Sfinte Mucenice Mina, fii ocrotitorul bisericii noastre“.

În miezul zilei, la ora 12.00 fix, din ceasurile montate pe turn, bucureştenii care se află în zonă au bucuria să asculte melodia „Cine este Dumnezeu Mare ca Dumnezeul nostru“, iar la ora 18.00, poate fi auzit imnul Europei „Slavă ţie stea curată“.

Sunt două ceasuri deosebite, speciale, cu comenzi şi reglaje prin trei sateliţi, vizibile pe turnul ceasurilor de la intrarea în biserică, de la foarte mare distanţă.

„Toate aceste reuşite, dar mai ales numeroasele cazuri de vindecare a multor bolnavi care vin să se roage aici sunt dovezi ale faptului că Sf. Mina este mereu viu şi bun lucrător. Numai minunile Sf. Mina ne-au ajutat ca, în mai puţin de un an, să îmbrăcăm biserica în veşminte noi, interioare şi exterioare, să o dotăm cu clopote şi ceasuri unicate în România şi în Europa de Est“, ne-a declarat, în finalul vizitei noastre, părintele paroh Ispas, care îşi sărbătoreşte ziua de naştere de ziua prăznuirii Sf. Mina.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!