La Buhalniţa, tradiţia hramului e aceeaşi de jumătate de mileniu

Narcisa Elena Balaban, 02 Iunie 2007

Parohia Buhalniţa din Protopopiatul Ceahlău numără 220 de familii. Pâlcurile de case, în arhitectura cărora abundă lemnul, un lucru firesc, de altfel, în zonă de munte, acoperă terasa mai înaltă a Bistriţei şi coastele din jur. În mijlocul acestora, în vecinătatea pârâului care curge lin şi limpede, se înalţă, zveltă, biserica parohiei. Unica turlă, ce se întrece cu vârfurile munţilor din jur, le întăreşte credincioşilor şi mai mult convingerea că Hristos veghează în mijlocul oilor sale. Încă de la primele ore ale dimineţii, clopotele bisericii împrăştie glas în toată valea satului. Credincioşii se adună, cu mic cu mare, la hram. Toţi cei care ajung la biserică se duc mai întâi în cimitir şi aprind lumânări pentru cei răposaţi. În ţinuta multora dintre ei se găsesc şi astăzi elemente din costumul popular. Copiii au venit de la şcoală îmbrăcaţi tot în haine tradiţionale, gata să-l întâmpine pe IPS Mitropolit Daniel, aşteptat, astăzi, în parohie.

Este, de altfel, principala sărbătoare a satului.

În mijlocul săptămânii, toată lumea e ocupată cu treburile gospodăreşti. Acum că Dumnezeu binecuvintează pământul cu ploaie, oamenii, în special cei de la ţară, caută să se afle în mijlocul culturilor lor pentru a le oferi cele mai bune condiţii de creştere. De aceea, n-ai spune că într-o zi de joi, zi de lucru, ar fi loc de sărbătoare. Însă credincioşii din Buhalniţa, comuna Hangu, judeţul Neamţ, nu ţin cont de aceste norme împământenite între oamenii de la ţară. La ei, tradiţia e mai puternică. De când s-au născut pe aceste locuri, ştiu de la părinţii sau bunicii lor că, în fiecare an, în prima joi de după sărbătoarea „Pogorârea Duhului Sfânt“ - sau Duminica Mare, în limbajul popular -, toţi sunt prezenţi, cu mic cu mare, la biserică, pentru a serba hramul parohiei. Aduc cele mai alese bucate şi cel mai gustos vin pentru cei adormiţi, îşi pun cele mai frumoase haine - unii dintre ei vin, încă, în costume populare - şi se îndreaptă în grupuri către sfânta biserică, acolo unde, în fiecare an, preotul paroh organizează o sărbătoare de care ei sunt mândri.

O tradiţie de peste cinci secole

Această tradiţie se explică prin faptul că în 1415, în prima joi de după Duminica Mare, în drumul lor spre Suceava, moaştele Sfântului Ioan cel Nou au poposit şi în biserica Mănăstirii Buhalniţa de atunci. În semn de recunoştinţă pentru binecuvântarea pe care o primiseră, credincioşii şi slujitorii mănăstirii au hotărât ca al doilea hram al bisericii să fie prăznuit întodeauna joi, după Duminica Mare. Zenovia Irimia, care ştie de la strămoşii ei, ne spune că „au vrut să mute hramul chiar în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, dar a venit un potop aşa de mare“, încât au înţeles că acesta este semn divin şi au lăsat tradiţia să-şi urmeze cursul. „Astăzi e lume multă, e bucurie, e ziua satului nostru. Apoi, cum să nu te simţi bine când se slujeşte în sobor! E emoţie pentru noi să vedem aşa mulţi preoţi slujind. Şi vin oameni din multe sate. Am avut şi din sate aproape de Piatra Neamţ (de la Buhalniţa la Piatra Neamţ sunt 45 de kilometri n. r.). Vin, în primul rând, datorită părintelui nostru, pe care îl iubim foarte mult. Părintele Cristian (n. r. - pr. Cristian Vasile Dăscălescu) organizează un hram aşa de frumos şi pentru asta îi mulţumim“, continuă mulţumită femeia de 60 de ani din Buhalniţa. Şi primul hram al parohiei, „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ este deosebit, însă acesta, din joia de după Rusalii, este cu atât mai frumos cu cât se serbează în timpul verii, iar preoţii, nefiind solicitaţi la parohiilor lor - pentru că e zi de lucru -, pot veni să formeze un sobor mai mare.

Hramul parohiei adună credincioşi din toate locurile

Astăzi, oamenii sunt mândri de hramul lor, pentru că, la Buhalniţa, se adună, în mijlocul săptămânii, sute de credincioşi şi preoţi din toate localităţile de pe Valea Muntelui şi Valea Bistriţei, dar şi alţi prieteni deosebiţi ai parohiei, din oraşe ca Iaşi, Piatra Neamţ, Bicaz etc. Un mare accent se pune pe trăirea duhovnicească pe care o poate inspira un astfel de eveniment. „Când m-am născut, satul nu era aici, ne-am strămutat din cauza lacului de acumulare, însă obiceiul acesta era şi atunci şi continuă şi astăzi. Chiar dacă au avut greutăţi, oamenii n-au uitat tradiţia. Când am deschis ochii, nu era chiar aşa ca azi. Amu s-a modernizat lumea, s-a construit şi casă parohială şi casă de prăznuire… Hramul este o sărbătoare frumoasă. E şi singura zi de peste an când slujesc mai mulţi preoţi, iar pentru noi e o mare frumuseţe. Şi vin oameni din mai multe sate apropiate. Chiar şi cei care au fost strămutaţi la Căciuleşti vin la Buhalniţa, unde s-au născut, pentru a cinsti hramul“, ne spune cu emoţie tanti Elena, de 55 de ani, din Buhalniţa.

Anul acesta, au slujit, la cel de-al doilea hram al parohiei Buhalniţa, 16 preoţi, iar spre final, cu toţii s-au bucurat, alături de mulţimea credincioşilor, de binecuvântarea arhierească primită de la arhipăstorul locului, Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. De 55 de ani, de când s-a resfinţit biserica, reconstruită în urma strămutării din zona lacului de acumulare, se pare că n-a mai poposit vreun ierarh pe aici. Şi tocmai de aceea, pentru cei mai mulţi dintre ţăranii sinceri şi iubitori de veşnicia satului, acest eveniment s-a dovedit a fi unul aproape fără echivalent în viaţa lor.

„Eu sunt bolnavă, am 82 de ani, dar în timpul slujbei nu m-a mai durut nimic. Mai ales că acum a sosit şi Mitropolitul, Părintele Daniel“, ne spune mătuşa Emilia Baciu, care s-a întors acasă cu sufletul plin de sentimente înălţătoare pe care le-a trăit la sărbătoarea de anul acesta.

Prima berărie din ţinutul Neamţului a aparţinut Mănăstirii Buhalniţa

Biserica fostei Mănăstiri Buhalniţa, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, a fost ctitorită în anul 1629, de voievodul Miron Barnovschi pe locul unei biserici de mănăstire din lemn. După cum ne-a spus părintele Cristian Dăscălescu, paroh la Buhalniţa, Miron Barnovschi a construit biserica din zid în semn se evlavie pentru călugării din Sihăstria Buhalniţei, mănăstire atestată din timpul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. În acelaşi an, Miron Barnovschi a dăruit mănăstirii şi o berărie, aceasta fiind prima berărie din ţinutul Neamţului. După 1630, Miron Barnovschi, Vasile Lupu şi alţi voievozi ai ţării, au înzestrat mănăstirea cu întinse moşii, mori şi heleşteie. Astfel, ctitoria lui Miron Barnovschi şi-a sporit necontenit avutul, devenind un rival de temut pentru boierii Cantacuzini, stăpâni ai moşiei Hangu. Disensiunile continue dintre călugării de la Buhalniţa şi Cantacuzini au provocat un lung şir de procese, începând din anul 1653 şi până la jumătatea secolului al XIX-lea.

În anul 1715, în timp ce patriarhul Chir Samuil din Alexandria se afla în Moldova, voievodul Nicolae Mavrocordat a închinat Patriarhiei Alexandriei, Mănăstirea Buhalniţa cu tot venitul ei. De la această dată, a început o grea perioadă în existenţa obştii monahale de aici.

După secularizarea averilor mănăstireşti, din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, mănăstirea a fost transformată în biserică parohială. În 1865, în unele chilii a început să funcţioneze o şcoală primară, unde copiii se familiarizau cu alfabetul latin. După 1900, şcoala s-a mutat într-un nou local, vechile construcţii din incinta mănăstirii aflându-se într-un avansat stadiu de degradare. În 1958, când a început strămutarea masivă a satelor din zona lacului de acumulare al hidrocentralei de la Bicaz-Stejaru, biserica fostei mănăstiri Buhalniţa a fost demolată cu grijă şi reconstituită pe un loc mai înalt, unde se află şi astăzi. Pe fundul lacului au rămas atunci diferite rămăşiţe de la biserică. „Lacul de acumulare seacă în fiecare vară. În felul acesta, în anul 1997, un pescar a găsit în nisip un potir din aur şi argint, pe care apoi l-a adus la biserică. Noi l-am curăţat şi l-am reintrodus în cult, pentru că este un vas de o mare valoare artistică, istorică şi spirituală“, a adăugat părintele Dăscălescu.

Lăcaşul de cult „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ este înconjurat de un zid din piatră de râu şi constituie o foarte reuşită exemplificare a stilului moldovenesc aplicat în condiţiile specifice primelor decenii din secolului al XVII-lea.

Binecuvântare arhierească după 55 de ani

După Sfânta Liturghie, părintele Mihai Damian, protopop de Ceahlău, le-a vorbit credincioşilor despre însemnătatea acestei zile. Apoi, toţi cei prezenţi, împreună cu soborul de preoţi şi cu micuţii de la şcoala din sat, îmbrăcaţi în costume naţionale, cu flori în mâini, pâine şi sare, s-au aşezat la rând pentru a-l întâmpina pe IPS Mitropolit Daniel. Tinerii din corul Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, cei care au dat şi răspunsurile la Sfânta Liturghie, au intonat în tot acest timp cântările specifice primirii unui ierarh. În tot acest timp, clopotele bisericii anunţau şi pentru satele din jur evenimentul pe care-l trăia comunitatea din Buhalniţa.

Pentru început, IPS Daniel al Moldovei şi Bucovinei a mulţumit pentru primirea deosebită, după care a citit o rugăciune de dezlegare de păcate, specifică slujbei din zi de hram. După aceasta, a rostit un cuvânt de învăţătură despre darurile Duhului Sfânt revărsate asupra noastră: „Ne aflăm în mijlocul săptămânii care leagă sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt sau Rusaliile de săptămâna în care începe Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Acest post, care anul acesta ţine mai bine de trei săptămâni, a fost rânduit de Biserică, întrucât Sf. Ap. Petru şi Pavel, care reprezintă de fapt pe toţi apostolii, au fost postitori, rugători şi în acelaşi timp mărturisitori ai lui Hristos. În această perioadă, în care noi vedem cum lucrează Duhul Sfânt în Biserică, se situează acest al doilea hram al parohiei Buhalniţa, când, de obicei, se face şi pomenirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Deci, este bine ca deodată cu acest hram să ne gândim la lucrarea Duhului Sfânt în Biserică şi în viaţa noastră şi la pilda Sf. Ap. Petru şi Pavel ca mărturisitori ai lui Hristos, ca promotori ai dreptei credinţe şi ca păstori de suflete. Cei doi sfinţi apostoli au fost plini de râvnă, plini de dragoste faţă de Hristos şi faţă de Biserica Sa, pentru că au purtat pe Duhul Sfânt în ei“.

„Noi suntem puternici numai când suntem uniţi cu Dumnezeu“

IPS Mitropolit Daniel a continuat spunând: „În primul rând, Duhul Sfânt locuieşte în oamenii care păstrează dreapta credinţă. De aceea, Duhul Sfânt este numit Duhul adevărului. Îi ajută pe apostoli şi pe sfinţi, mai ales pe Sfinţii Părinţi la Sinoadele Ecumenice ca în faţa rătăcirilor, în faţa ereziilor, în faţa confuziei să mărturisească adevărul curat. Biserica Ortodoxă începe rugăciunile sale cu invocarea Duhului Sfânt. De aceea, mai întâi trebuie să mărturisim dreapta credinţă. Un alt semn al prezenţei Duhului Sfânt în om este atunci când omul îşi recunoaşte păcatele sale, greşelile sale. Duhul Sfânt locuieşte în omul smerit şi sincer, în omul care iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, în omul care îşi recunoaşte greşelile şi cere ajutor de la Dumnezeu ca să se ridice. Gândurile bune vin de la Duhul Sfânt, iar cele rele de la duhurile necurate. Astfel, în inima omului este în permanenţă o luptă nevăzută. Ispitele sunt ca nişte examene. Nu examenul te face să fii slab, ci te arată cum eşti. Dacă nu eşti pregătit, ai căzut la examen. Aşa este şi în viaţa duhovnicească. Dacă nu ne pregătim cu rugăciune şi post, atunci cădem când suntem ispitiţi. Noi suntem puternici numai când suntem uniţi cu Dumnezeu. Cum ne despărţim de Dumnezeu, cum slăbim în lupta noastră duhovnicească“.

Părintele paroh Cristian Vasile Dăscălescu a mulţumit IPS Mitropolit Daniel pentru că a poposit la parohia Buhalniţa. „Este un moment deosebit pentru această parohie. La 55 de ani de la resfinţirea bisericii, astăzi ne-am plecat genunchii şi am primit arhierească binecuvântare şi rugăciunea de dezlegare pe care ne-aţi citit-o tuturor, preoţi şi credincioşi, precum şi ziditorul cuvânt de învăţătură pe care l-aţi rostit. Vreau să mulţumesc în numele credincioşilor, pentru că, din iniţiativa Înalt Prea Sfinţiei Voastre, putem asculta în fiecare zi Sfânta Liturghie, prin postul de radio Trinitas. Mulţumim pentru emisiunile pe care le oferă acest post de radio, precum şi pentru articolele din ziarul «Lumina». Vă mulţumim Înalt Prea Sfinţia Voastră pentru dragostea pe care o arătaţi faţă de preoţii şi credincioşiii din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei“.

La sfârşit, IPS Daniel a oferit iconiţe tuturor credincioşilor, copii şi adulţi, prezenţi la hramul bisericii din satul Buhalniţa.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!