Editorial
La discreție pe Facebook

La discreție pe Facebook

Diac. Ciprian Bâra, 18 Decembrie 2016

În societatea contemporană se speculează orice prilej de autoconfirmare şi împlinire prin sine, fiind provocată permanent satisfacţia imagistică.

Îngrăşăm imaginea ipocrită a acestei lumi prin îmbrăcarea egoismului în haina cuvioşiei şi a smereniei, haină care nu doar ne îmbracă comod, ci de multe ori ne oferă un călduţ confort psihologic. Pentru a ne hrăni propria conştiinţă, pentru a ne aşeza cum se cuvine în ochii lumii, ne justificăm orice atitudine, încercăm să controlăm exprimarea oricărui gest, dorind ca orice performanţă a noastră să fie cunoscută de cei din jur. Dacă până nu de mult toate acestea se întâmplau în întâlnirea directă cu celălalt la privirea față către față, acum aceste lucruri sunt realizabile cu ușurință și de la distanță pe diversele rețele de socializare.

Pe Facebook și pe toate celelalte platforme afli, vezi, auzi sau chiar te întâlnești în direct cu tineri, oameni iubitori de dialog, conferențiari, formatori de opinii, oameni dornici să împărtășească tot soiul de experiențe și povețe folositoare, jurnaliști și chiar nu de puține ori monahi, clerici, oameni ai Bisericii, dornici să transmită în forma cea mai actuală mesajul creștin.

Fără a nega utilitatea instrumentelor social media care pot facilita comunicarea utilizatorilor de internet și crearea, distribuirea și schimbul de conținut, ca un consumator aproape zilnic, semnalez totuși riscul că toate acestea ne pot distrage pe fiecare în parte de la așezarea și rostul nostru identitar.

Îndemnurile, mesajele creștine, rugăciunile și chiar cadrele liturgice specifice spațiului eclesial, tainic uneori, expuse în mod continuu și explicit, aproape exagerat, însumează, pe de o parte, bucuria întâlnirii cu unele clipe sau lucruri sfinte, dar pe de altă parte prezintă riscul scoaterii lor din matca pe care Biserica le-a așezat de-a lungul istoriei ei dinamice. Asistăm uneori prin imagini, cuvinte sau transmisiuni live la o exacerbată dezvoltare a cultului personalității unora sau altora de dragul misiunii. Toate acestea se întâmplă de cele mai multe ori având ca resort mentalitatea că ceea ce faci trebuie prezentat în aşa fel încât imaginea ta în faţa celorlalţi să fie una care să te favorizeze, să fie uşor cuantificabilă, dar, în realitatea Bisericii, care propune ca modele sfinţii, materia, deşi este prezentă în toate, este folosită în cantităţi mici pentru a face evidentă prezenţa celor dumnezeieşti. De aceea, să fim cu luare aminte la cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, neîntrecutul exeget al Scripturilor, care identifică cea mai tiranică patimă: "dragostea de slava deşartă“. Ea fiind cu atât mai „furioasă şi nebunească“ cu cât „se naşte în sufletele celor virtuoşi”.

Astfel, în tot acest context al culturii realizate şi promovate pe diagonala ecranului, omul zilelor noastre, care înregistrează foarte multe succese, eşuează de multe ori la lucruri esențiale. Cei care mărturisesc încrezându-se în succesul modului lor ino­vator de a transmite mesajul nu trebuie să uite că afirmarea dreptei credinţe s-a făcut de multe ori prin gura unora fără de ochi, fără de urechi, prin viaţa şi mărturia unora cărora li s-au smuls dinţii din rădăcini şi unghiile degetelor. Hristos Însuși în vremea contemporanilor Săi nu a beneficiat de o imagine pozitivă, nici nu a exploatat instrumentele sau contextele timpului pentru a-Și crea o imagine bună în faţa celorlalţi, nici chiar pentru a preda cuvintele Tatălui…

Deși cred că aceste rânduri vor naște prea puține întrebări și nici prea multe răspunsuri, cu inimă bună, te rog totuși, cititorule drag, grăbit ca și mine, nu distribui sentințe și nu împrumuta pe chip emoticoane triste sau furioase. Pentru toate acestea ne vedem pe Facebook...


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!