La Piatra Neamţ, protopopiatul este un vast şantier bisericesc

Grigore Radoslavescu, 01 Iunie 2007

Săptămâna trecută am poposit, pentru scurtă vreme, în municipiul reşedinţă de judeţ Piatra Neamţ. Aici, împreună cu părintele protopop Dumitru Ailincăi, am aflat câte ceva despre activităţile Protopopiatului Piatra Neamţ.

Răsfoind paginile de istorie, cultură şi spiritualitate ale aşezărilor noastre vom constata că nici o altă localitate de pe teritoriul nostru străbun nu a fascinat şi nu fascinează într-atât de mult pe cât o face „urbea Piatra“, ca centru de referinţă al ţinutului Neamţ. Printre factorii ce au determinat şi determină o asemenea chemare o românului către o vatră de spiritualitate identificată de învăţaţii timpului cu antica Petrodava, situată în drumul marilor exoduri etno-culturale din această parte a Europei Răsăritene, un loc aparte îl ocupă starea de religiozitate, cultul creştin-ortodox devenit realitate perenă şi condiţie existenţială a celor 120.000 de locuitori, câţi trăiesc azi la Piatra Neamţ.

160 ani de existenţă a Protopopiatului Piatra Neamţ

De la bun început, am avut plăcuta surpriză să aflăm, de la părintele Dumitru Ailincăi, că Protopopiatul Piatra Neamţ împlineşte, în 2007, 160 ani de existenţă, fapt ce îi conferă un loc aparte în organizarea locală a Bisericii Ortodoxe Române. Un studiu monografic pe această temă este în curs de elaborare şi de editare, pentru a fi pus la dispoziţia organelor locale, dar şi a parohiilor şi credincioşilor nemţeni.

„Protopopiatul nostru - ne-a declarat, încă de la începutul documentării noastre, părintele protopop - are o bogată şi frumoasă tradiţie în ceea ce priveşte colaborarea pe plan local cu autorităţile civile şi laice, în aproape toate domeniile de activitate care privesc interesele şi viaţa parohiilor, a comunităţilor locale. De altfel, întorcându-ne puţin în trecut, găsim mărturii ale faptului că, începând din 1797, când Piatra înceta a mai fi «târg domnesc», conducerea oraşului se exercita de «epitropia» Bisericii «Sf. Ioan» şi de fruntaşii locali, constituiţi într-o «eforie». Pecetea târgului se afla la epitropie, iar actele necesare locuitorilor, la eforie. Sistemul acesta cu «Epitropia» de târg - ca instituţie cu funcţionari, care înlocuia vechea administraţie-, ulterior cu «Eforia» - ca instituţie de utilitate publică, formată din «efori», adică epitropi, ce conducea treburile oraşului - a dăinuit până după Unirea Principatelor, când a luat fiinţă Primăria comunală. Iată, deci, în istoria comunităţii noastre locale, ce rol important avea epitropul, ca administrator al bisericii, dar şi ca membru în consiliul ce administra oraşul.“

Soluţii pentru problemele ce ţin de existenţa Bisericii în societate

Desigur, astăzi lucrurile s-au schimbat radical în bimilenarul oraş de la poalele Pietricicăi şi în localităţile judeţului. Pe de o parte - am aflat de la domnul Vlad Marcoci, preşedintele Consiliului Judeţean -, în faţa autorităţilor locale stau solicitările complexe ridicate de Protoierie şi de parohii, pentru repartizarea, atât în oraş, cât şi în comune, a terenurilor în vederea construirii de noi biserici, ajutorarea cu fonduri pentru reparaţii şi renovări, mai ales a celor declarate monumente istorice, redobândirea unor proprietăţi avute anterior, eliberări de autorizaţii de tot felul, sprijinirea parohiilor în acţiunile caritabile pe care le desfăşoară în cartiere, la şcoli, la cămine de bătrâni, într-un cuvânt, soluţionarea tuturor problemelor ce ţin de existenţa Bisericii în societate. Pe de altă parte, aflăm de la părintele protopop, pe lângă faptul că azi parohiile duc o lipsă acută de finanţare, pe fondul sărăcirii populaţiei, mai trebuie să facă faţă şi unor confruntări şi provocări ce atentează la slăbirea încrederii oamenilor în Biserică. Dacă mai adăugăm şi inconstanţa, ca să nu spunem indiferentismul, unora faţă de dificultăţile cotidiene ale parohiilor, avem tabloul complet al complicatei convieţuiri de astăzi dintre bisericile de parohie şi structurile laice locale.

Primăria, societăţile comerciale şi alte instituţii sprijină construcţia lăcaşelor de cult

Capela „Sf. Spiridon“, din incinta Spitalului Clinic judeţean, unde slujeşte părintele misionar Constantin Popescu, este un prim exemplu de frăţietate creştinească. Deşi nu are enorie, părintele Popescu a reuşit să ridice o frumoasă biserică în curtea spitalului, pentru ca medicii, asistenţii şi pacienţii să aibă parte de lăcaşul lor de rugăciune. O demonstraţie asemănătoare a făcut-o şi preotul Gheorghe Popârda, care a pornit construcţia bisericii cu hramul „Sf. Teodora de la Sihla“, din cartierul Dărmăneşti, în plină criză financiară. Nu mai punem la socoteală că biserica urma să se ridice într-o zonă săracă. Şi în acest caz, la solicitarea Protoieriei, Primăria, societăţile comerciale, instituţiile oraşului au sprijinit construcţia lăcaşului de cult. Şi exemplele continuă cu ceea ce întâlnim în prezent pe vastul şantier bisericesc al oraşului: Biserica „Sf. Cuvioasă Parascheva“, înălţată de părintele Dragoş Munteanu; Biserica monument istoric „Sf. Apostoli Petru şi Pavel“ din Bâtca Doamnei, ctitorită de comunitatea locală sub păstorirea preotului Alecu Amarinei; Biserica „Bunavestire“, din cartierul Sărata, unde preot paroh este părintele Constantin Capşa; Biserica „Sf. Ilie Tesviteanul“ din cartierul Speranţa, la care Primăria, prin fostul primar, dl. Rotaru, s-a implicat foarte mult. De altfel, la capitolul colaborării fructuoase cu autorităţile locale pentru construirea de noi lăcaşuri de cult, se cuvin a fi menţionate numele unora dintre reprezentanţii acestora, precum domnii Apostol, Sălăgean, Tărâţă ş.a., care, în mandatele lor, au răspuns pozitiv la cererile Protopopiatului de a sprijini cu materiale de construcţie, repartizarea de terenuri, asigurarea de utilităţi publice (racordări de gaze, conectări electrice, aducţiuni de apă etc.) construcţia celor 58 de noi biserici.

Un nou sediu pentru Protopopiatul Piatra Neamţ

Cititorul se va întreba, probabil, cu ce sprijină, în mod direct, Protopopiatul activitatea de construcţie şi de reparaţie ale lăcaşurilor, dacă aceastea cad în sarcina parohiilor? Însoţindu-l pe părintele Ailincăi pe teren, ne-am convins că Protoieria se implică activ nu numai în relaţiile cu autorităţile locale, dar şi în activităţi tehnico-administrative şi organizatorice decisive pentru ridicarea lăcaşurilor de cult, cum ar fi: verificarea stării „la zi“ a bisericilor, caselor sociale şi a celor parohiale; îndeplinirea de către preoţi a sarcinilor de îndrumare şi supraveghere a lucrărilor zilnice din ipostaza de „diriginţi de şantier“; respectarea disciplinei în construcţii şi a prevederilor legale privind protecţia mediului; angajarea executării lucrărilor de către firme şi meseriaşi autorizaţi, care să pună calitatea mai presus de orice. Or aceste lucruri, protopopul şi ajutoarele sale nu le pot face numai din birou, numai din discuţii la şedinţe şi întâlnirile de la sediu - sediu care, în acest moment, nu corespunde ca mărime, dotare tehnică, spaţii de lucru pentru coordonarea şi îndrumarea a 120 de parohii având tot atâtea biserici şi tot atâţia preoţi. De aceea, se speră că promisiunea preşedintelui Consiliul judeţean privind punerea la dispoziţia protoieriei a unui teren de 1.000 mp în zona centrală se va îndeplini în totalitate şi că, în vastul şantier bisericesc din Piatra Neamţ, vor începe cât de curând lucrările la noul sediu al protopopiatului, atât de necesar pentru înfăptuirea generoaselor programe sociale prevăzute pentru parohii, cât şi a parteneriatelor Protopopiatului cu structurile administraţiei locale. Dar despre acţiunile de asistenţă socială, activitatea misionar-pastorală şi proiectele comune cu instituţiile locale pe linia educării celor mai tineri dintre creştini vom vorbi într-un număr viitor al publicaţiei noastre.

În 12 ani, s-au finalizat 12 biserici

Cum altfel îţi poţi da mai bine seama de eforturile Protoieriei - ca unitate bisericească administrativă- pentru a asigura, în comunităţile bisericeşti ale credincioşilor ortodocşi, clerici şi mireni, vieţuirea în conformitate cu învăţăturile Bisericii Ortodoxe Române decât confruntând proiectele de pe mesele de lucru cu realitatea de pe teren? Străbătând oraşul, de la un capăt la altul, avem imaginea unei urbe cu doar 16 biserici la cei 120.000 de locuitori. E mult, e puţin? Să comparăm situaţia cu anul 1947, când, la o populaţie de 17.000 de credincioşi, existau 8 biserici. Este, deci, nevoie în continuare de multe biserici în oraş şi în judeţ, chiar dacă acum Protopopiatul are în structura sa cu 58 mai multe biserici decât în 1995 (62 atunci), adică 120. Într-un decurs de numai 12 ani, s-au finalizat 12 biserici, iar alte 20 sunt în faze avansate de construcţie. La capitolul reparaţii, 25 debiserici şi 32 de case sociale şi case parohiale beneficiază de fonduri pentru consolidarea structurilor de rezistenţă, refacerea picturii, îmbunătăţirea design-ului exterior şi executarea amenajărilor de mediu. Concluzia: 90 de parohii au fost sau sunt încă şantiere de construcţii ori de reparaţii. Financiar, acest lucru înseamnă peste 30 de miliarde de lei cheltuiţi din 1993 şi până în prezent, bani proveniţi, în cea mai mare parte, din darul credincioşilor la Sfântul Altar.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!