Diaspora
La Rignano Flaminio, românii l-au cinstit pe Sfântul Ilie

La Rignano Flaminio, românii l-au cinstit pe Sfântul Ilie

Cristian Bostan, 23 Iulie 2011

La 35 de kilometri de Roma, în mica localitate italiană Rignano Flaminio, creştinii ortodocşi români se bucură de o biserică numai a lor. Având în spate o istorie vastă, construită pe oseminte de martiri, Parohia "Sfântul Ilie Tesviteanul" e un loc de rugăciune ortodox cum rar ai ocazia să găseşti în Peninsula Italică.

Localitatea Rignano Flaminio se află la poalele Muntelui Soratte, accesul fiind posibil venind de la Roma pe strada Flaminia, de pe care se pot admira şi astăzi rămăşiţele străzii vechi de-a lungul celei noi. Strada antică a fost realizată cu aproximaţie între anii 200 şi 180 î.Hr. de Caio Flaminio în urma cuceririi Padaniei şi a Galliei Cisalpina, cu scopul de a lega Roma cu nordul Italiei, plecând de la zidurile severiene, ale împăratului Septimiu Sever (193-211), şi traversând Poarta Fontinalis, aflată aproape de Campidoglio. Istoria veche a acestei localităţi a fost la început legată de centrele agricole locuite (în jurul anilor 300-400 î.Hr.) şi împrăştiate în teritoriile dominate de triburile etrusce Capenati şi Falisci aflate mereu în lupte cu romanii.

Pe acest teritoriu găsim de fapt resturile unor aşezăminte ale matroanei Teodora, datorită căreia astăzi suntem în posesia a două monumente paleocreştine de o importanţă deosebit de mare, situate la vest şi la est de Rignano Flaminio. Unul dintre aceste monumente este Biserica Sfinţilor Abbondio şi Abbondanzio, construită pentru prima dată în jurul anului 500 d.Hr. pe terenul Teodorei, în cinstea celor doi martiri care au fost îngropaţi aici. Biserica devine un important centru de pelerinaj şi de cult. În anul 999, moaştele au fost mutate de către împăratul Otto al III-lea la Roma, împreună cu cele ale Teodorei, devenită sfântă, în Biserica "Sfântul Adelberto" de pe insula Tiberina. La Rignano, în anul 972 a poposit împăratul Otto I, după încoronarea ce a avut loc la Roma şi tot aici, în 1159, la 1 septembrie a murit papa Adrian IV în timpul unei călătorii spre Civita Castellana, voind să se refugieze în urma unui atac.

Din secolul al X-lea, adăpost pentru martirii romani

Edificiul are o încăpere unică ce se compune din mai multe părţi, datorate varietăţii materialelor utilizate şi a diverselor modificări şi reconstrucţii aduse structurii. Ultima restructurare documentată a fost făcută în anii 1970, sub îngrijirea Administraţiei Provinciale din Roma. Biserica actuală pare să fie din timpul împăratului Otto al III-lea (980-1002) şi probabil a fost construită pentru a găzdui trupurile sfinţilor martiri romani. Partea din spate, în latura sud-estică, a fost construită din cărămizi de teracotă intercalate cu marmură din Evul Mediu, în timp ce zona absidală este făcută din pietre de tufo (rocă poroasă, de origine mixtă). În ceea ce priveşte data, cercetători ca Michele Trimarchi sau Messineo nu au căzut de acord, elaborând teorii diverse cuprinzând perioada istorică dintre secolele X-XI şi XIII-XIV.

În altarul un pic înălţat se găsesc Sfânta Masă şi Scaunul Împărătesc din piatră. În dreapta absidei este intrarea ce duce în cripta trapezoidală, realizată din pietre şi cărămizi zidite, acoperită cu o boltă de înălţimi joase. Se poate distinge o semicoloană din marmură albă şi altele două ce încadrează părţile laterale ale unui coridor îngust ce duce la descoperirea unei imagini incredibil de frumoase, dar în acelaşi timp şi înfricoşătoare: icoana Sfântului Arhanghel Mihail. Chipul prezentat frontal, având caractere naturale umane, sugerează ideea de tridimensional. Cele două aripi, din ceea ce se poate distinge, nu sunt clar definite cum este corpul, dar culoarea albă folosită ne dă senzaţia de luminozitate şi puritate, caracteristici proprii unui înger atât de apropiat ierarhic lui Dumnezeu. Fresca este parţial distrusă.

Sfântul Ilie, un sfânt al vremurilor noastre

În absidă, spre centru, găsim, în interiorul unui disc, imaginea impunătoare a lui Iisus Pantocrator, care cu un gest solemn binecuvântează credincioşii, în timp ce privirea severă îi mustră. În partea superioară se poate observa Mielul Mistic, simbolul creştinătăţii şi sinonimul iertării şi dreptăţii. Ceea ce impresionează cel mai mult este fără îndoială această măreţie a figurilor din scena pe care toate împreună o reprezintă: Judecata de Apoi. Această pictură aparţine tipologiei medievale, cu imagini şi variaţiuni decorative murale, având mai multe funcţiuni, adică nu numai ca un mod de apropiere către credincioşi, dar şi una pedagogică. Aceste picturi puteau însemna Biblia săracilor şi analfabeţilor. Observând pictura ne putem da seama de semnele trecerii timpului, nu numai peste structura arhitectonică, dar şi peste reprezentările figurate. În biserică sunt trei imagini de îngeri realizate sau restaurate în trei timpuri sau în trei moduri diverse.

"Patronul spiritual al acestei biserici, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, deşi este un sfânt al Vechiului Testament, lucrarea lui a avut o mare importanţă şi va continua să aibă, pentru că se va răsfrânge şi asupra timpurilor viitoare, până la sfârşitul veacului şi al lumii. Este un sfânt al vremurilor noastre căruia îi aducem rugăciune în acest sfânt lăcaş, aşteptând ajutorul şi mijlocirea sa în greutăţile fără seamăn care ne aşteaptă, pentru că cea de-a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos şi implicit sfârşitul lumii nu va avea loc până nu va veni Sfântul Ilie", a declarat parohul bisericii, ieromonahul Ştefan Simion.

După ce sentimentul de nelinişte şi nesiguranţă a fost eliminat, iar locul i-a fost luat de un altul mai intens, nu ne rămâne decât să venim şi să vedem această minune, plini de un profund respect pentru un sfânt lăcaş ce a supravieţuit secolelor şi oamenilor. Mai sunt încă multe elemente ce se pot adăuga acestei succinte descrieri, dar probabil ele vor fi amintite după următoarele operaţii de restructurare. Cu siguranţă, acest minunat lăcaş face parte din patrimoniul spiritual al creştinătăţii, loc de rugăciune, pelerinaj şi reculegere, a mai adăugat părintele slujitor de la Biserica Proorocului Ilie din Rignano Flaminio.

Hramul bisericii

Ca în fiecare an, în luna iulie, Parohia "Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul" din Rignano Flaminio îşi sărbătoreşte hramul, prilej de bucurie şi de împreună-rugăciune pentru creştinii ortodocşi români din Italia. Duminica trecută, pe 17 iulie, credincioşii de acolo s-au bucurat de vizita Preasfinţitului Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, care a slujit Sfânta Liturghie arhierească cu ocazia sărbătoririi hramului, răspunsurile la strană fiind date de Corul "Evloghia" al Patriarhiei Române. După slujbă şi agapa frăţească, a avut loc o conferinţă duhovnicească cu tema "Familia creştină şi provocările societăţii contemporane", susţinută de pr. Vasile Gavrilă, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!