Legea falimentului personal, o mână de ajutor pentru supraîndatoraţi

Silviu Dascălu, 02 Octombrie 2009

Campaniile agasante ale băncilor şi instituţiilor financiare nebancare de a îndatora pe români peste măsură cu „credit doar cu buletinul“ sau „cumpără acum şi plăteşti la anul“ încep să îşi arate acum colţii, o bună parte dintre români ajungând în imposibilitate de plată. O lege a falimentului persoanelor fizice ar fi o mână de ajutor pentru supraîndatoraţi. Prin această lege, cei aflaţi temporar în incapacitate de plată şi-ar putea reeşalona datoriile fără să se mai ajungă la executare silită sau la creşterea penalizărilor.

După ce au atras românii să îşi facă rate la bănci pentru aproape orice, băncile s-au trezit acum că nu îşi mai pot recupera banii de la datornici. Nu puţine sunt situaţiile când au fost acordate credite fără o analiză realistă a veniturilor clientului. Întrucât sunt tot mai mulţi români care nu mai au nici un venit şi nu îşi mai pot plăti ratele, se pune problema emiterii unei legi care să-i protejeze pe supraîndatoraţi de mânia băncilor prin instituirea falimentului persoanelor fizice.

O lege a falimentului personal, după modelul european, ar fi o măsură de protecţie împotriva executărilor silite, spun practicienii în insolvenţă.

Posibilitatea declarării falimentului personal de către persoanele fizice, după modelul aplicat în cazul companiilor, ar putea fi legiferată în toamna acestui an, spune avocatul Gheorghe Piperea, promotorul legii - aflată în acest moment în dezbaterea comisiilor de specialitate din Parlament.

„Acum, o lege privind insolvenţa persoanelor fizice este imperios necesară, în condiţiile în care persoanele îndatorate nu au nici un fel de protecţie legală“, a declarat Gheorghe Piperea.

Cum i-ar ajuta pe români o asemenea lege? Pe scurt, o persoană supraîndatorată, care nu-şi mai poate achita ratele la bănci, poate să intre sub protecţia tribunalului, declarându-şi insolvenţa. În acest caz, ea va prezenta instanţei şi un plan de reorganizare, adică de reeşalonare a datoriei pe o perioadă mai lungă de timp. Un avantaj al stării de insolvenţă este faptul că, în acest interval, datoria nu atrage penalizări, iar persoana nu poate fi executată silit, potrivit proiectului.

În situaţia falimentului fraudulos, însă, debitorul decade din aproape toate drepturile sale civile pe termen de cinci ani de la data închiderii procedurii. Altfel spus, omul nu va mai putea avea acces la credite sau la carduri şi nici nu va mai putea beneficia de eşalonări la credite.

Bancherii se opun însă introducerii unei asemenea legi, pe motiv că nu este oportună în actualul context economic, a adăugat Piperea, citând punctul de vedere al Asociaţiei Române a Băncilor.

Legea există deja în statele UE sau în SUA

Legea funcţionează de foarte mulţi ani în Statele Unite şi Europa, România şi Bulgaria fiind singurele state din Uniunea Europeană care nu au inclus în legislaţie prevederi privind falimentul persoanei fizice.

În statele în care este reglementat falimentul personal, dacă poţi face dovada că situaţia financiară te-a dat peste cap, poţi scăpa de 25% din datoria către bancă. Dacă un salariat are un credit de 100.000 de lei pe care nu-l mai poate plăti, legea falimentului îi permite să scape de 25.000 de lei din împrumut, dacă face dovada că datoriile lui sunt mai mari decât veniturile. În prezent, dacă nu-ţi mai poţi achita ratele, banca te execută silit pentru bunurile ipotecate, iar, dacă acestea nu acoperă paguba, se pune poprire şi pe o treime din salariu, până la recuperarea întregii datorii. Noua lege prevede însă ca diferenţa de 25% scutită de lege să fie acoperită de bancă.

Scăpare în faţa creditorilor

Prin aplicarea acestei legi, s-ar crea o modalitate prin care o persoană fizică se poate apăra de creditori atunci când nu-şi mai poate plăti datoriile către bănci: intrarea în insolvenţă (nu mai poate plăti) sau declararea falimentului personal (când situaţia este deja critică şi nu îşi mai poate plăti nici o datorie).

Procedura insolvenţei ar fi similară cu cea aplicată în acest moment firmelor: o persoană fizică intră în insolvenţă şi nu mai poate fi executată silit pe durata procesului.

Proiectul de lege amintit stipulează că debitorii îşi pot declara insolvenţa printr-o cerere înaintată către instanţă (tribunal), iar soluţionarea va trebui formulată în termen de maximum cinci zile de la depunere. În acest fel, din momentul deschiderii procedurii de insolvenţă se suspendă toate urmăririle individuale contra debitorului, în sensul că acesta nu mai poate fi executat de bancă şi nici nu mai curg penalităţi pentru neplata la timp a ratelor.

Dacă un debitor - persoană fizică - intră în insolvenţă şi vine cu un plan de reorganizare a contractelor de credit, este posibil să-i fie şterse o parte din datorii. În cazul în care se declară falimentul personal, bunurile celui care nu-şi mai poate plăti creditele vor fi vândute, în cel mult cinci luni de la data intrării în faliment, pentru a se recupera creditul.

Bancherii se opun,deşi, oricum, nu ies în pierdere

Băncile, care oricum au înregistrat credite neperformante pe perioada crizei, nu sunt de acord cu o lege a falimentului persoanelor fizice, pe motiv că acestea îşi vor reveni din criza actuală, dar nu vor mai plăti datoriile restante din cauza potenţialului act normativ.

„Nu privim cu ochi buni falimentul la persoane juridice, darămite la persoane fizice! Sunt multe firme care mimează insolvenţa pentru a nu-şi plăti creditele. Prin falimentul personal se creează portiţe legislative pentru oportunişti, care se vor prevala de acea lege pentru a nu-şi mai plăti datoriile. Românul este inventiv şi găseşte portiţe legale să scape de plata creditelor dacă va apărea o astfel de lege. Ne vom contamina de insolvenţă şi faliment de la persoane juridice şi la cele fizice“, a spus un bancher din Craiova.

Însă, băncile oricum nu au nimic de pierdut, deoarece în momentul în care o persoană acumulează datorii, prin neplata ratelor la timp, aplică o serie de penalizări care cresc de câteva ori sumele datorate. Apoi, după trei luni de neplată, reziliază contractul de credit, pentru care se aplică o altă taxă, de reziliere, suma totală datorată de client fiind de câteva ori mai mare decât cea datorată iniţial.

Nu puţine au fost cazurile în care după câţiva ani de plată a ratelor la timp, după neplata a trei rate, persoana împrumutată să se trezească cu datorii mai mari decât suma împrumutată.

După patru ani de plată, s-a trezit că are de plătit de trei ori creditul

Un caz concret este cel al unei persoane din Iaşi care a cumpărat un calculator cu ajutorul unui împrumut de la Cetelem.

După patru ani de plată, când ar mai fi avut de plătit doar un an, a întârziat cu plata trei luni din motive care au ţinut de instituţia de creditare (a desfiinţat ghişeele de plată din magazine).

„Iniţial plăteam ratele pe trei luni în avans, nefiind vorba de o sumă prea mare. Preferam să plătesc câte 180 de lei în avans, ca în cazul în care nu o să am suficienţi bani, să am o portiţă de scăpare. Însă nu a fost aşa. Am întârziat cu plata pentru că nu mi-am primit salariul la timp, după patru luni. Adică era vorba de o lună întârziere, deoarece celelalte trei erau achitate. Când am mers să plătesc, magazinul unde plăteam de obicei era desfiinţat. La fel ca şi restul ghişeelor Cetelem din magazine. Am trimis un mail către Cetelem în care ceream să mi se spună care este noua modalitate de plată, însă nu am primit nici un răspuns. După un timp, m-am trezit cu un anunţ din partea băncii că mi-a fost reziliat creditul“, a declarat Nicolae Popa.

În aceste trei luni s-a trezit că deşi mai avea de restituit aproximativ 600 de lei, Cetelem i-a crescut datoriile la 1.800 de lei. Apoi a rezilitat contractul de credit, la care a mai aplicat o taxă de reziliere de 800 de lei, astfel încât la un credit iniţial de 2.000 de lei, plăteşte peste 6.000. Banca a predat contractul unei firme de recuperări credite, primindu-şi integral cei 6.000 de lei, iar clientul nu a avut altceva de făcut decât să achite banii.

Un milion de americani au cerut falimentul în 2008

Preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Arin Stănescu, consideră că mai eficient este sistemul american. „Anul trecut, în Statele Unite, peste un milion de persoane au solicitat intrarea în faliment“, a precizat Stănescu. „Legislaţia americană permite consumatorului să se declare «bankruptcy», punându-şi averea sub controlul unei curţi federale, pentru a scăpa de datorii. Pe perioada de bankruptcy, debitorul nu mai are acces la credite, cumpărături în rate, contracte de leasing sau orice alte operaţiuni care presupun creditarea. Dacă starea de bankruptcy este declarată scuzabilă, debitorului i se acordă aşa-numitul «nou început», adică datoriile rămase neachitate i se şterg, iar el poate avea din nou acces la credite şi îşi recâştigă statutul anterior“, a explicat Gheorghe Piperea, vicepreşedintele UNPIR. La finele lunii ianuarie, restanţele populaţiei şi companiilor din România totalizau 3,53 miliarde de lei, mai mult cu 23%, comparativ cu decembrie 2008.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!