Theologica
Lepădarea de sine

Lepădarea de sine

Evanghelia de la Marcu 8, 34-38; 9, 1 care s-a citit în Duminica Sfintei Cruci ne invită la urmarea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin luarea Crucii, adică prin asumarea conştientă şi mărturisitoare a Jertfei şi Învierii Domnului pentru mântuirea noastră.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

Când ne gândim la lepădarea de sine, inevitabil înţelegem că mândria şi egoismul sunt piedici pe calea mântuirii, adică a urmării lui Hristos.

În acest sens, părintele Constantin Galeriu spune: „Lepădarea de sine înseamnă izbăvirea de adorarea de sine, de egocentrism, această boală a existenţei noastre, care e izvor şi reazem a tot păcatul: lăcomie, desfrâu, trândăvie sau pismuire, mânie, nedreptate. Şi mai ales mândrie, slavă deşartă, care mă închide în mine, în sinea mea, mă îndepărtează de semeni şi aşa mă osândeşte la izolare, opacitate spirituală, nerodire, sărăcie sufletească. Mândria e dovada unei minţi sărace, zice Sfântul Ioan Hrisostomul. Într-adevăr, făcând un pas şi mai adânc în înţelegerea lepădării de sine, observăm: când eu mă văd, mă preocup numai de mine, când sunt plin de mine, nu mai las loc să pătrundă în suflet, în inima mea nici o rază din lumina şi iubirea lui Dumne­zeu şi a semenilor mei. În schimb, când eu reuşesc să mă go­lesc de mine, «să mă lepăd», cum zice Mântuitorul, golul aces­ta nu înseamnă vid, ci un ne­grăit plin; e deschidere şi plinire nesfârşită din plinătatea lui Dumnezeu şi bogăţia zidirii”.

Lepădarea de sine înseamnă că noi, creştinii ortodocşi, cu toată fiinţa noastră, trebuie să ne asumăm urmarea Domnului nostru Iisus Hristos. Acest lucru evidenţiază faptul că pentru noi cel mai important este să ajungem la mântuire, şi pentru aceasta toată viaţa noastră trebuie să fie ca o făclie de Paşti.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!