Limita dintre zgârcenie și risipă

Augustin Păunoiu, 16 Ianuarie 2019

Un bărbat împreună cu soția sa au mers odată la un înțelept să-i ceară sfat. Soția își acuza soțul că este prea risipitor, în timp ce el o mustra că este prea zgârcită. Uitându-se la ei, înțeleptul zise: „Dacă mâna mea ar sta tot timpul deschisă, aș putea face ceva cu ea?” „Nu”, răspunseră cei doi. După care, strângând pumnul, înțeleptul îi întrebă din nou: „Dar dacă pumnul meu ar rămâne tot timpul strâns, aș mai putea lucra?” „Nu”, au îngăimat soții într-un glas. „Atunci, înainte de a vă acuza unul pe altul, gândiți-vă la exemplul pe care vi l-am dat și vedeți cine dintre voi are dreptate”.

Care este, așadar, limita dintre zgârcenie și risipă?

Economul nu cheltuiește decât când trebuie, cel zgârcit nu se atinge de avutul său, nici chiar când nevoia o cere. Zgârcitul moare cu pâinea în traistă, spune o vorbă din popor. Cu toții știm că banii se duc repede, dar, la urma urmei, pentru aceasta sunt făcuți, să circule, să meargă din mână în mână, nu să-i adunăm grămadă. Este trist să vezi cum banii ne părăsesc ca o slugă care fuge de la stăpân, dar și mai trist ar fi să rămână la noi și să pună stăpânire pe inimile noastre. Ar trebui să încercăm calea de mijloc: să nu fim nici zgârciți, nici risipitori.

În cartea Proverbelor stă scris: „Sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă. Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: «Cine este Domnul?» Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu (Proverbe 30, 8-9). Să păzim aceste cuvinte și nu vom greși nicicând.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!