Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Locaș de rugăciune în incinta Muzeului Satului

Locaș de rugăciune în incinta Muzeului Satului

Galerie foto (6) Galerie foto (6) Știri
Un articol de: Ioan Bușagă - 24 Octombrie 2016

Angajaţi ai Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Capitală, reprezentanţi ai autorităţilor statului, personalităţi ale vieţii culturale şi iubitori ai valorilor româneşti au participat duminică, 23 octombrie, la slujba de sfințire și binecuvântare cu agheasmă a Bisericii Turea din incinta muzeului. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Sfinţirea Bisericii Turea a fost inclusă în seria de evenimente organizate de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Capitală cu prilejul sărbătoririi patronului spiritual, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, şi al aniversării a 80 de ani de activitate a muzeului. Din acest motiv, Biserica Turea are hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”.
După binecuvântarea cu apă sfinţită a locaşului de lemn, care se află în Satul Nou din cadrul muzeului, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a vorbit despre frumuseţea satului românesc, care avea în centru biserica. „Această biserică trebuia să fie dusă la începutul veacului trecut dincolo de graniţele pământului românesc, într-un muzeu din Budapesta. Dar unul dintre iubitorii tradiţiilor şi ai satului românesc, Alexandru Tzigara-Samurcaş, a dorit să o aducă la Bucureşti, mai întâi pentru a o expune temporar într-un muzeu etnografic. Deoarece biserica era prea mare pentru muzeul respectiv, a fost aşezată în acest muzeu al satului românesc în anii ʹ50, aproape de o gospodărie românească din ţinutul Harghitei. La începutul anilor 1990 a fost mutată în acest spaţiu şi de atunci s-au făcut lucrări de restaurare şi conservare, deşi cea mai mare parte a tezaurului pictural al acestei biserici nu se mai păstrează. Cei care au trecut măcar în fugă pe aleile Muzeului Satului au văzut frumuseţi dintr-o lume care se pierde, au văzut case prea frumoase, care provin din diferite regiuni ale ţării. Dacă le privim cu atenţie vom vedea frumuseţea sufletului românesc aşezată în aceste case, pentru că ele, deşi nu au valoarea unor palate sau castele, precum se află în alte locuri, sunt adevărate palate pentru că cei care le-au locuit, adică oameni simpli la prima vedere, cei mai mulţi au fost aristocraţi ai spiritului, oameni care au trăit frumos şi modest, care s-au rugat mult, au crescut copii, au iubit pe Dumnezeu şi au căutat să iubească şi pe aproapele”, a explicat Preasfinţia Sa.

Slujba de la Biserica Turea a fost un moment de bucurie sufletească şi pentru directorul general al Muzeului Satului, Paula Popoiu, care încă din anul 1982 a dorit să o repună în valoare. „Astăzi, Dumnezeu m-a ajutat să fiu eu cea care, fiind director al Muzeului Satului pentru o vreme, aduce această biserică în circuitul muzeului pe de o parte, dar mai ales în circuitul credinţei celor care vor intra în această biserică. Resfinţirea acestei biserici a fost cerută de foarte mulţi tineri care vor să vină aici să-şi înceapă drumul întru ale căsătoriei sau să-şi boteze copiii. M-am bucurat că acest lucru a fost cerut de acei tineri despre care uneori spunem că nu vin către Biserică, dar ei vin, de fapt, pentru că vor să ştie cine sunt”, a explicat Paula Popoiu, directorul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Capitală.

La eveniment a participat şi Sergiu Nistor, consilier prezidenţial al Departamentului Cultură, Culte şi Centenar, care a transmis aprecierile Preşedintelui României faţă de realizările personalului Muzeului Naţional al Satului. Consilierul prezidenţial a precizat că resfinţirea bisericii a încununat întreaga lucrare din zona de sud a Muzeului Satului. „Muzeul Satului este o poartă de intrare în cetatea Bucureştilor, o cetate care nu are ziduri, dar care are prin turlele bisericilor turnuri puternice. La această poartă de intrare trebuie o astfel de tărie a credinţei, pentru că a păstra tradiţia arhitecturală, etnografică, culturală, fără a ne îngriji de cinstirea credinţei noastre strămoşeşti, este o iluzie. Aici, în Muzeul Satului, pentru această bună rânduială în care aşezaţi toate lucrurile în acest loc minunat am venit să vă felicit din partea Preşedinţiei României”, a spus Sergiu Nistor, consilier prezidenţial.

În semn de recunoştinţă pentru efortul de a păstra şi valorifica frumuseţile pământului românesc şi tradiţia Bisericii Ortodoxe, PS Părinte Timotei Prahoveanul a înmânat din partea Patriarhului României Ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” doamnei Paula Popoiu, directorul general al Muzeului Naţional al Satului, respectiv Ordinul „Crucea Maria Brâncoveanu” doamnei acad. ­Georgeta Stoica, doamnei dr. Aurelia Cozma şi doamnei dr. Iuliana Popescu.

Muzeul Naţional al Satului cuprinde 4 biserici, dar în toamna aceasta va mai fi adusă încă o biserică din localitatea Valea Iaşului, judeţul Argeş, donată de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului. Biserica Turea a fost construită în secolul al XVIII-lea (1760), după cum arată o inscripţie aflată pe peretele altarului. A fost adusă în Bucureşti în anul 1905, cu scopul de a fi salvată de la distrugere. O perioadă a stat în depozitul fostului muzeu al PCR, pentru ca în anul 1952 Gheorghe Focşa să o aducă în Muzeul Satului. După anul 1990, a fost mutată în sectorul nou al muzeului, pentru ca ulterior să fie restaurată şi conservată.