Reportaj
Locul de suflet al copilului Steinhardt

Locul de suflet al copilului Steinhardt

Gheorghecristian Popa, 22 Aprilie 2010

Biserica Ortodoxă prăznuieşte astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, tânărul soldat care a răbdat chinuri greu de închipuit pentru credinţa în Hristos. În conştiinţa oamenilor a rămas un model al curajului în mărturisire. Din acest motiv, foarte multe biserici ridicate în vreme de prigoană îi poartă numele şi îl au ocrotitor. Un astfel de sfânt lăcaş este Biserica Sfântul Gheorghe - "Capra" - o biserică din cartierul bucureştean Pantelimon, cu un nume puţin ciudat dar cu un trecut tulburător.

Despre Biserica Sf. Gheorghe -"Capra" vorbeşte în cartea sa, "Jurnalul fericirii", Nicolae Steinhardt, descriind atmosfera cartierului negustoresc al Pantelimonului, locul copilăriei sale: "La biserica Capra, aşezată mai spre oraş, se duceau duminica şi de sărbători aproape toţi; măcar primprejur. Ca proprietari de fabrică şi la poftirea preotului Mărculescu, mergeau şi părinţii mei. Biserica, lipsită de orice frumuseţe dar încăpătoare, avea clopote cu bătăi prelungi, cu dangăt grav, în contrast cu modicitatea locului, bătând des, insidios şi nobil. Ele, pe care le auzeam limpede cu toate că se aflau departe de fabrică, au constituit fundalul sonor şi emotiv al anilor mei dintâi. Ele m-au apărat, măcar un timp, şi tot ele alungau duhurile rele, grindina şi farmecele viclene; îmi îndulceau, cu sunet, crescândele trăsături odioase ori derutante ale realităţii... De la Pantelimon până la Fundeni se întindeau grădini, crânguri, lacuri, verdeaţă bună de odihnă şi bălării cuminţi, vii micuţe - şi mai mult dădeai de turme decât de holde, amănunt mioritic rătăcit dincolo de garduri şi maidane... Mai erau - ţin bine minte - şi clopotele de Paşti, acelea diferite: nu îndemnau spre duioşie, ca la Crăciun, ci răscoleau, stăruind, tăgăduindu-ţi pacea... Are orice om câte o uliţă a copilăriei... A mea acolo a fost, în Pantelimonul cel atât de oarecare, între Capra şi Fundeni..."

Translarea din 1985

Imaginea feerică ilustrată de monahul de la Rohia avea să se schimbe radical în perioada comunistă, când resistematizării oraşului îi cad victimă mai multe cartiere vechi din Bucureşti. După 1975, edilii oraşului au demarat un proiect pentru sistematizarea zonei ce presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Biserica parohială "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată, odată cu şirurile de case din preajmă, pentru a face loc şoselei lărgite. Presiunile pentru demolarea bisericii au început în preajma anului 1983. Mai întâi, au fost confiscate grădina şi o parte a cimitirului. Preotul paroh din acea vreme, părintele Ion Popescu, s-a opus prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative. În cele din urmă, acesta a reuşit să convingă autorităţile ca biserica să nu fie dărâmată, cum s-a întâmplat cu atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de inginerii Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija, metodă prin care au fost salvate de la demolare mai multe biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, între 10 şi 22 septembrie 1985, biserica a fost translată, fiind mutată cu aproape 90 m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial. Pe vechiul loc al bisericii s-a construit un bloc. De fapt, întreaga mahala a Pantelimonului s-a transformat într-un vast cartier de blocuri. Numărul credincioşilor, a crescut atât de mult încât Biserica, destul de încăpătoare pentru cartierul negustoresc de altădată, avea să se dovedească mică pentru noul cartier de blocuri.

A crescut numărul credincioşilor, s-a lărgit şi biserica

La începutul anilor 2000, preotul paroh Viorel Jugănaru împreună cu preoţii slujitori şi cu Consiliul parohial au hotărât să înceapă lărgirea bisericii. Proiectul, care prevedea triplarea volumului acesteia, avea să fie realizat pe parcursul anilor următori prin donaţiile strânse de la enoriaşi. Familia Dincă Nicolae şi Elena, a căror contribuţie a fost substanţială, este considerată al doilea ctitor al bisericii. Astfel, bisericii i s-a adăugat un pronaos lărgit şi înălţat faţă de dimensiunile iniţiale, sprijinit pe mai mulţi stâlpi, completat cu un pridvor deasupra căruia este construit un cafas încăpător pentru corul bisericii.

Grija faţă de cei mai nevoiaşi

Pentru mila pe care Dumnezeu a arătat-o faţă de credincioşii acestei parohii, prin salvarea bisericii de la demolare, iubirea de aproapele sau filantropia a devenit o tradiţie atât pentru preoţii de aici cât şi pentru enoriaşi. "Noi am avut ani de-a rândul obiceiul de a merge pe la casele de bătrâni sau la orfelinate cu pachete de alimente. De asemenea, ne-am îndreptat atenţia şi către credincioşii din parohia noastră, deoarece avem foarte mulţi bătrîni singuri, bolnavi, copii aflaţi în dificultate. Cu timpul, am renunţat la aceste pachete, deoarece am constatat că foarte mulţi au nevoie de bani: pentru medicamente, pentru întreţinere şi pentru diverse trebuinţe. Prin pachetele pe care le ofeream, nu eram tot timpul de ajutor. De exemplu, un pachet de zahăr nu folosea deloc unui diabetic. De aceea, am hotărât să le oferim bani. Avem în parohie un asistent social, doamna Adriana Median, care, ajutată de părintele diacon Claudiu Jugănaru, face anchetele sociale şi în felul acesta depistăm pe cei care au cu adevărat nevoie de ajutor. Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu şi am reuşit, anul trecut, să oferim celor nevoiaşi aproape 1300 lei", ne-a spus părintele paroh Viorel Jugănaru.

Pentru a veni în sprijinul credincioşilor săi, părintele paroh împreună cu preoţii slujitori Teodor Moldovanu, Tudorel Popescu şi Cornel Anicescu doresc să înfiinţeze, în scurt timp, un centru social care să cuprină un cabinet de medicină generală, un cabinet de stomatologie şi o cantină socială, unde celor nevoiaşi să li se poată servi, sâmbata şi duminica, un prânz de mâncare caldă.

La parohia Sfântul Gheorghe - "Capra", opera de binefacere se completează armonios cu misiunea învăţătorească a Bisericii. În fiecare miercuri, după săvârşirea slujbei Vecerniei, se desfăşoară cateheze tematice la care participă credincioşi de toate vârstele, foarte ataşaţi vieţii parohiei şi, totodată, interesaţi de învăţătura de credinţă ortodoxă. La sfintele slujbe, chiar şi lărgită, biserica se dovedeşte neîncăpătoare. Credincioşi din toate colţurile capitalei vin cu flori în mâini şi cu evlavie în suflete. Fiecare Sfântă Liturghie este o nouă sărbătoare în parohie şi fiecare om trăieşte duminical o nuntă a sufletului cu Hristos.

Ctitoria unui negustor de zarzavaturi

Turla veche a Bisericii Sfântul Gheorghe - "Capra" a început a brăzda înaltul cerului atunci când pământul părea a se scufunda în întunericul "resbelului". Pe la anul 1877, românii luptau din răsputeri pentru a-şi obţine independenţa iar şansele păreau descurajatoare. Nimic nu mai era sigur. Şi totuşi, vremurile tulburi prin care trecea ţara noastră au trezit în sufletul familiei unui simplu negustor de zarzavaturi, pe nume Constantin Duţulescu (poreclit "Capră"), nevoia de rugăciune şi, odată cu ea, dorinţa de a construi o biserică în mahalaua Pantelimonului, chiar pe pământul din care îşi câştigau existenţa. Cărbunele acestui dor firesc s-a aprins intantaneu şi în sufletele altor 150 de persoane, care nu au avut linişte până nu au văzut biserica ridicată. Cu multă trudă, ea a fost pictată şi înzestrată cu clopote. Enoriaşii mai înstăriţi sau care voiau să mulţumească lui Dumnezeu pentru binefacerile primite au dăruit bisericii candelabre şi icoane de mare preţ îmbrăcate în argint. Primul paroh al bisericii a fost preotul Marin Marinescu, un păstor ilustru, implicat cu tot sufletul în viaţa comunităţii.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!