Documentar
Locul unde s-a votat unirea Bucovinei cu Ţara

Locul unde s-a votat unirea Bucovinei cu Ţara

Diac. Vasile Demciuc, 03 August 2010

Dintre monumentele care atrag atenţia tuturor celor ce vizitează oraşul Cernăuţi, un loc aparte îl ocupă fosta Reşedinţă mitropolitană, azi corpul central al Universităţii "Yurii Fedkovici". Atracţia este datorată în primul rând stilului mauro-bizantin, cu zidurile ei colorate în roş-cărămiziu, având aspectul unei puternice fortificaţii medievale, cu două biserici, cu turnuleţe înalte şi zvelte.

Pe drept cuvânt a fost considerată a fi un adevărat giuvaer de arhitectură monumentală, fiind cea mai grandioasă clădire monumentală de acest gen din sud-estul Europei.

Începuturile acestei construcţii datează din decembrie 1860, când Ministerul Cultelor din Viena, ca urmare a repetatelor cereri făcute de episcopul de atunci al Bucovinei Evghenie Hacman, îl însărcină pe tânărul arhitect ceh Josif Hlavka să se ocupe de schiţarea unui proiect şi să urmărească evoluţia lucrărilor.

Josif Hlavka s-a născut la 15 februarie 1831, în localitatea Prestice - Bohemia, a urmat cursurile liceului în localitatea Klatow, apoi Politehnica la Praga şi se dedică studiilor de arhitectură la Academia de Arte Plastice din Viena. În 1856 a primit o bursă de la stat pentru studii de arhitectură în străinătate. Cu ajutorul acestei burse a făcut numeroase călătorii de documentare prin Italia, Franţa, Anglia, Germania şi Grecia pentru a studia cele mai cunoscute clădiri monumentale din punct de vedere arhitectonic.

Ajutat de talentul său, de pregătirea sa, a început cariera de arhitect cu Biserica "Lazariştilor" din Viena în 1860-1862; apoi a continuat cu Opera Curţii Imperiale (Kaiserliche Hof – Oper) din Viena; Liceul Academic din Viena, Marele Palat al arhiducelui Wilhelm din Parkring în Viena, în stilul Renaşterii italiene. Fiind însărcinat de Ministerul Cultelor din Viena să elaboreze un plan de construcţie pentru Reşedinţa episcopală din Cernăuţi, Josif Hlavka a făcut o deplasare în Bucovina pentru a studia cu de-amănuntul spiritul tradiţional arhitectonic din zonă, căutând să desprindă din arhitectura vechilor monumente valoarea lor artistică şi apoi să o folosească la elaborarea planurilor de construcţie şi decoraţie ale Reşedinţei mitropolitane din Cernăuţi, care avea să fie cea mai mare clădire monumentală din câte a construit Hlavka. La 1 martie 1908, marele arhitect Josif Hlavka s-a stins din viaţă la vârsta de 77 de ani, fiind înmormântat în cripta familiei din Piestice.

După aprobarea proiectului Reşedinţei mitropolitane, s-a constituit un Comitet de construcţie din care făceau parte episcopul Evghenie Hacman, arhim. Teofil Bendela – vicarul episcopiei, Eudoxiu Hurmuzachi – primarul Cernăuţilor, conduşi de Josif Hlavka. Comitetul de construcţie avea misiunea să urmărească îndeaproape lucrările de construcţie.

La 13 aprilie 1864 au avut loc sfinţirea locului de construcţie şi punerea pietrei de temelie, iar la 18 iulie 1864, după sfinţirea bisericii catedralei din Cernăuţi a fost sfinţită temelia reşedinţei. Materialul de construcţie, respectiv piatra, avea să fie adus din carierele de piatră din zonă, iar materialul lemnos din ocoalele silvice din Vicov şi Bilca, ce aparţineau Fondului bisericesc. De la Viena aveau să fie aduşi 30 de calfe de sculptori, mai ales cioplitori în piatră, iar forţa de muncă era asigurată de localnici.

În 1866 s-a început zidirea Facultăţii de Teologie cu Biserica "Sf. Trei Ierarhi". Palatul, numit Presbiteriu, amplasat în partea de răsărit a Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, a fost început în 1871, iar din 1872, din cauza îmbolnăvirii lui Hlavka, lucrările au fost continuate de arhitectul Ksiezarski.

Fresce impozante

Palatul mitropolitan, clădirea principală a reşedinţei, a fost predat spre folosire în diferite etape. Împrejmuirea construcţiilor cu grilaje de fier, amenajarea parcului, cunoscut sub numele de Parcul Dominic, aranjarea fântânilor şi cisternelor au avut loc între 1876 şi 1878.

Palatul mitropolitan este clădirea centrală a întregului ansamblu, fiind şi cea mai mare construcţie. Accesul se face pe una din cele trei porţi boltite. La parter erau chiliile clerului monahal de la Paraclisul reşedinţei. La etaj, unde se afla Sala de şedinţe a Consiliului Eparhial, apartamentul vicarului Mitropoliei Bucovinei, episcopul de Rădăuţi, se ajunge urcând pe nişte trepte de marmură, sprijinite de coloane de alabastru.

În mijlocul etajului era Sala Sinodală, cea mai mare sală a palatului, pardosită cu marmură, iar pereţii, îmbrăcaţi cu lespezi de alabastru.

Pe cele 12 coloane de marmură sunt sprijinite arcadele galeriei care se aşterne sus, de-a lungul pereţilor, pe trei laturi ale sălii. Pereţii erau împodobiţi cu 11 fresce, ce reprezenta scene din istoria bisericească universală şi românească, scene atribuite lui Carol Swoboda din Viena, iar zugrăveala decorativă a fost executată de Karl Jobst. În această Sală Sinodală a Reşedinţei mitropolitane din Cernăuţi s-a votat la 28 noiembrie 1918 Unirea Bucovinei cu patria-mamă.

O sală cu portretele foştilor episcopi

Din Sala Sinodală spre dreapta se intra în Salonul Roşu – cu portretele foştilor mitropoliţi ai Bucovinei; apoi Salonul Albastru, cu portretele foştilor episcopi ai Bucovinei, începând cu Dositei Herescu până la Evghenie Hacman. Din Salonul Albastru se intra în Biblioteca mitropolitană, şi de aici în Paraclisul arhiepiscopal cu hramul "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava", paraclis sfinţit la 29 iulie 1882, cu ocazia primului Congres bisericesc ortodox al Bucovinei, întrunit la îndemnul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici. Acest paraclis a fost îmbrăcat în veşmânt pictural de Karl Jobst, în colaborare cu Johan Klein.

Din Sala bibliotecii mitropolitane se intră în apartamentele mitropolitane, apoi în Refectoriu, un salon spaţios pentru primirea delegaţiilor oficiale. Tavanele tuturor saloanelor sunt din lemn de stejar, casetat, împodobit cu picturi realizate de acelaşi Karl Jobst.

În stânga Reşedinţei mitropolitane se află edificiul Facultăţii de Teologie cu biserica închinată Sf. Trei Ierarhi, decorată cu fresce de Karl Jobst. În dreapta Reşedinţei mitropolitane se află cel de-al treilea edificiu, numit Presbiteriu, destinat în vremea aceea pentru clerul monahal care deservea Catedrala mitropolitană.

La mijloc este prevăzută cu un turn în care se află un orologiu. Bolta coridorului de la etaj a acestei clădiri a fost împodobită cu fresce atribuite lui Epaminonda Bucevschi. În această clădire a fost adăpostită prima tipografie românească din Bucovina, întemeiată de mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici.

Mobilierul pentru înzestrarea saloanelor reprezentative, pentru sufragerie şi pentru camerele oficiale a fost executat pe cheltuiala Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina între 1879 şi 1880. Ultima restaurare a Reşedinţei mitropolitane a fost executată în 1937 din iniţiativa şi grija mitropolitului Visarion Puiu.

Şi astăzi, după aproape 150 de ani de la construcţia acestei reşedinţe, nu putem să nu înţelegem importanţa acordată instituţiei Mitropoliei Bucovinei, desluşind în aceste construcţii fastul de odinioară de la curtea bizantină de altădată.

"Şi astăzi, după aproape 150 de ani de la construcţia acestei reşedinţe, nu putem să nu înţelegem importanţa acordată instituţiei Mitropoliei Bucovinei desluşind în aceste construcţii fastul de odinioară de la curtea bizantină de altădată."


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!