Timp liber
Lumea locuită de păpuşi a artistei plastice Alice Bîrcă

Lumea locuită de păpuşi a artistei plastice Alice Bîrcă

Raluca Brodner, 19 Septembrie 2016

Mamele trecute de a doua tinereţe şi bunicile sigur îşi amintesc de perioada copilăriei, când îşi „croiau” singure păpuşile. Din cârpe, pănuşi, bucăţele subţiri de lemn înfipte în cartofi sau mere, aceste „opere de artă” au delectat joaca a generaţii întregi de codane. Între timp, copiii au ajuns să refuze jucăriile clasice şi să se conecteze (aproape) absedant la jocurile virtuale. Există, însă, şi micuţi care apreciază meşteşugul confecţionării unei figurine personalizate din material textil. Alice Bîrcă, artist plastic, le este profesor, iar rezultatul muncii lor este ingenios, expresiv şi adecvat vârstei copilăriei.

„Dumneavoastră sunteţi copil sau adult?”, a întrebat-o, într-o zi, pe Alice o fetiţă nou venită la atelierul de confecţionat păpuşi, pe care îl coordonează de câţiva ani în cadrul Taberei de creaţie „Vara pe uliţă” de la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Profesoara cu nume de basm a zâmbit ştrengăreşte şi i-a răspuns duios din priviri. Nu a rostit în cuvinte că are puţin peste 30 de ani, că nu a uitat să se joace şi că universul ei sunt copiii, jucă­riile, culorile, inventivitatea. „A fi artist este un mod de a trăi”, exprimă cu fermitate prietena piticilor îndemânatici şi voioşi, amintind prin felul său de a gândi şi de a se comporta de vorbele lui Dostoievski: „Frumuseţea va mântui lumea”.

Alice Bîrcă este unul dintre artiştii care nu preferă singurătatea creativă, ci caută să vină în întâmpinarea dorinţelor şi aptitudinilor artistice ale oamenilor mici şi mari. Cu răbdare şi iscusinţă scoate la iveală potenţialul fiecăruia. Mâinile muncesc, mintea se destinde, inima se bucură! Pentru multe eleve cu vârste începând de la 7 ani, propunerea sa este o alegere inspirată de valorificare a timpului liber, fără dispozitive electronice în preajmă, doar cu o mână de prieteni buni alături.

„Cu copilaşii mă joc din 2012, adică organizez ateliere cu ei, la Muzeul Satului cu precădere, în «Săptămâna fără calculator», în săptămâna «Şcoala Altfel», la Tabăra de creaţie «Vara pe uliţă» sau oriunde sunt invitată să fac astfel de activităţi”, spune tânăra artistă.

„Sunt un copil mai mare”

La finalul unui curs în aer liber, ţinut în mijlocul naturii, Alice a explicat cum se „fabrică” o păpuşă înaltă de 60 cm. Nu e deloc complicat, e chiar distractiv şi poate încerca oricine, indiferent de anii pe care îi are, deoarece este un dar potrivit pentru un copil mai puţin răsfăţat cu jucării. Aşadar, se ia o pânză, se dă în două, se pune deasupra un şablon, se face conturul şi se coase. Se taie materialul după forma şablonului la aproximativ 1 cm distanţă de cusătură, se întoarce pe dos şi se îndeasă, la alegere, cu vatelină, lână sau vată, iar la final se coase şi orificiul prin care s-a introdus umplutura. Părul păpuşii poate fi dintr-un fir de mohair sau fetru. Hainele se confecţionează tot cu şablon. Dacă pentru bluziţă se ia un model tip ie, pe pânză se cos motive populare, floricele sau se aplică bucăţi din iile mai vechi, scoase din uz. La fel se procedează şi în cazul fustiţei. În picioare, se pun opinci din fetru, iar pe cap, o băsmăluţă sau o maramă. Feţele se pictează cu acrilice sau carioci.

„Am ales să fac păpuşi pentru că eu sunt un copil mai mare. Îmi plac păpuşile. Al doilea motiv ar fi că ne-a invadat plasticul, iar păpuşile din comerţ sunt tot mai schimonosite. Prefer să le ofer prietenilor asemenea cadouri şi să îi învăţ şi pe alţii să le dea viaţă. Copiii sunt foarte interesaţi şi le ies din mânuţe lucruri foarte frumoase. Unde mai pui că interacţionează între ei, se împrietenesc şi creează o atmosferă de veselie extraordinară”, adaugă profesoara.

De la un an la altul, tot mai mulţi bucureşteni îi înscriu şi îşi însoţesc copiii la cursurile creative organizate de Alice Bîrcă, absolventă de licență în pedagogia artei, 2008, și cu un master în sculptură la Universitatea Națională de Arte din București, absolvit în anul 2010. Când nu acordă timp exclusiv copilului din ea, artista română participă la expoziții personale și de grup în ţară şi străinătate. Potrivit specialiştilor în domeniu, Alice „lucrează atât pictură axată pe decupaje urbane, redate sau reinterpretate din unghiuri personale, cât și sculptură experimentală cu un bogat substrat ludic.” De circa 5 ani, colaborează cu Galeria AnnArt.

Îşi doreşte un spaţiu propriu în care să adune toţi ucenicii şi prietenii, „să fim ca o familie frumoasă şi să realizăm obiecte deosebite, să ducem la bun-sfârşit proiecte cât mai interesante. Dar asta se va întâmpla în câţiva ani, cine ştie… Deocamdată, muncesc. Sunt puţin dezamăgită că, dacă eşti singur, la început de drum, ca tânăr artist este foarte greu să îţi croieşti un drum. Ai nevoie de un pic de ajutor. Un pic, un pic. Nu îţi trebuie doar talent, e de preferat să ai pe cineva care să te promoveze puţin. Eu de la 3 ani tai materiale şi desenez. Acum fac acelaşi lucru, doar că cer bani în schimb. E un drum bogat sufleteşte, dar sărac material.”


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!