„Mai lesne vei slăbi tu chinuindu-mă, decât eu fiind muncit“

Diac. George Aniculoaie, 23 Aprilie 2009

Creştinismul îl prăznuieşte astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, martirul şi ostaşul lui Hristos. Acesta este unul dintre sfinţii la care credincioşii au multă evlavie, dovadă stând oraşele, cetăţile, bisericile, miile de creştini şi chiar un braţ al Dunării, care îi poartă numele. Martirizat de împăratul Diocleţian la 23 aprilie 304 prin decapitare, după ce suferise cu tărie toate chinurile la care a fost supus, Sfântul Gheorghe nu a renunţat la Hristos nici pentru onorurile împărăteşti cu care crudul împărat l-a ispitit. Anul acesta, noi, românii, îi aducem Sfântului Gheorghe o cinstire deosebită şi datorită faptului că este originar din Capadocia, ştiut fiind că anul 2009 este dedicat Sfinţilor Capadocieni.

„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este simbolul biruinţei împotriva păcatului, al laşităţii, al minciunii. De aceea este reprezentat în iconografie omorând balaurul, simbolul diavolului, al răului din lumea aceasta. În toată lumea creştină Sfântul Gheorghe este cinstit într-un mod deosebit: oraşe, cetăţi, biserici şi milioane de creştini îi poartă numele. Este un simbol al curajului, al sfinţeniei“, ne-a spus pr. Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe“ -Nou din Bucureşti. Această cinstire deosebită se datorează vitejiei cu care l-a înfruntat pe asupritorul său, împăratul Diocleţian, dar şi încrederii în Hristos, cu ajutorul Căruia a biruit toate chinurile până la decapitare, care i-a adus şi moartea mucenicească.

Generalul Gheorghe sare în apărarea creştinilor

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, născut în Capadocia, într-o familie creştină, a rămas fără tată din copilărie. S-a mutat, împreună cu mama sa, din Capadocia în Palestina, unde aveau mai multe averi. A intrat în serviciul militar şi, datorită vitejiei, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe a ajuns conducător de armată, în garda împăratului, la vârsta de 20 de ani, după ce a trecut la Domnul şi mama sa.

Dacă, până la anul 303, împăratul Diocleţian nu a luat nici o măsură împotriva creştinilor, ci chiar le-a îngăduit celor vrednici să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăţie, după acest an, din îndemnul ginerelui său Galeriu, pe care Diocleţian l-a luat ca însoţitor la domnie, a aprins prigoana împotriva creştinilor. A urmat o perioadă de persecuţie până la decretul de la Milan, din 313, prin care Sfântul împărat Constantin a dat libertate creştinilor.

„Prin anii 303-304 împăratul îşi aniversa 20 de ani de conducere a imperiului. Cu această ocazie a organizat manifestări megalomanice la care trebuia să participe tot imperiul. Atunci împăratul cere să fie aduşi o mulţime de creştini pentru a-i aduce jertfă, deoarece el se considera zeu. Aceştia refuză, spunând că singurul împărat este Hristos. Diocleţian, plin de mânie, a poruncit să fie arşi de vii. Tânărul Gheorghe, cel frumos cu chipul, dar şi cu inima, care asista la această cumplită privelişte, le ia apărarea creştinilor, mărturisind că este creştin, şocându-l pe împărat“, povesteşte pr. Cărămizaru.

Aduce la Hristos şi pe împărăteasa Alexandra

Diocleţian, mai mult la îndemnul lui Galeriu, a dat poruncă să fie dus în temniţă şi supus la chinuri, sperând că se va lepăda de credinţă. Au fost aduşi şi înţelepţi ai timpului pentru a-l convinge pe tânărul Gheorghe să se lepede de Hristos, să îi arate că este pe o cale greşită, dar fără succes. A fost lovit cu suliţa, bătut la tălpi, i-au pus lespezi de piatră pe piept, a fost chinuit cu roata, îngropat în var, i-au dat încălţăminte de cuie, băuturi otrăvitoare, a fost bătut cu vine de bou, dar Sfântul Gheorghe le-a îndurat stând tare în credinţă. Chiar i-a spus împăratului: „Mai lesne vei slăbi tu chinuindu-mă, decât eu fiind muncit“.

Văzând cei de faţă că datorită credinţei sale a rămas viu după toate chinurile prin care a trecut, au crezut în Hristos, asta şi datorită învierii unui mort săvârşite de Sfântul Gheorghe. Printre aceştia era şi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, dar şi doi dregători de la curtea împăratului, Anatolie şi Protoleon. Pe aceştia doi împăratul i-a omorât primii.

Diocleţian l-a ispitit pe Sfântul Gheorghe şi cu onoruri şi făgăduinţe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. Văzând că toate încercările lui sunt zadarnice, Diocleţian a dat poruncă să li se taie capetele, atât Sfântului Gheorghe, cât şi împărătesei Alexandra, dar aceasta nu a mai ajuns în mâinile călăului, ci şi-a dat sufletul lui Hristos pe drum. Astfel, Sfântul Gheorghe a suferit moarte mucenicească, prin tăierea capului, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire pentru Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. „Trupul său a fost aruncat într-o groapă comună, dar creştinii l-au adus în locurile sale natale din Asia Mică, unde a început să facă numeroase minuni şi vindecări“, spune parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe“ - Nou, pr. Nedelea Cărămizaru.

Sfântul Gheorghe ocroteşte biserica de la kilometrul 0

Sfântul Gheorghe este patronul spiritual al bisericii aşezate la kilometrul 0 al României, ctitoria lui Vodă Brâncoveanu Sfântul, şi el martirizat pentru Hristos la începutul sec. al XVIII-lea la Constantinopol, de turci.

Cu ocazia hramului, Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Nou din Bucureşti „se găteşte şi se pregăteşte după cuviinţă, mai ales că avem bucuria aceasta deosebită să prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe chiar în Săptămâna Luminată. Este un prilej de bucurie duhovnicească şi pentru noi, slujitorii sfântului altar, dar şi pentru credincioşii care vin la această sfântă biserică“, spune pr. paroh Nedelea Cărămizaru.

Biserica este în curs de renovare, se repictează şi se reface acoperişul, dar cu toate acestea „ne-am pregătit să primim credincioşii din Capitală şi din ţară care doresc să participe la Sfânta Liturghie“. Aseară a fost săvârşită slujba Vecerniei unită cu Litia, iar astăzi are loc Sfânta Liturghie în sobor. „Vom cere Sfântului Gheorghe, făcător de minuni şi cel care primeşte rugăciunile noastre, să le ducă înaintea tronului de slavă al lui Dumnezeu. Îi vom cere ca să ne dăruiască pace lăuntrică, statornicie în credinţa cea adevărată în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în aşa fel încât această emoţie sfântă pe care o trăim, o resimţim acum, a Învierii Domnului Hristos, să se statornicească, să rămână în sufletele noastre pe tot parcursul anului“, a mai spus pr. Nedelea Cărămizaru.

Sfântul Gheorghe este serbat pretutindeni

Dintre toţi sfinţii sărbătoriţi în lumea creştină, puţini au ajuns la faima de care se „bucură“ Sfântul Gheorghe în rândul credincioşilor noştri. Multe biserici au hramul „Sfântul Gheorghe“, oamenii, bărbaţi şi femei deopotrivă, îi poartă numele, de asemenea şi multe oraşe din ţară. Al treilea braţ al Dunării din Deltă se numeşte „Braţul Sfântul Gheorghe“. Este şi ocrotitorul Armatei Române, a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea Sfântului. Steagul Moldovei, trimis de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare la Mănăstirea Zografu, din Muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe doborând balaurul, folosit de români ca o chemare a poporului la lupta creştinilor împotriva balaurului vremii, adică păgânilor otomani. Dovadă stă şi rugăciunea voievodului sfânt al Moldovei scrisă pe steagul său: „O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale“.

Sfântul Gheorghe este şi patronul Angliei, al Georgiei şi al Moscovei. În Lituania, Sfântul Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua Sfântului se serbează cu mese bogate şi cu daruri.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!