Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Maica Agafia Moisa, stareţa de la Agafton

Maica Agafia Moisa, stareţa de la Agafton

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 02 Noiembrie 2010

S-a născut în 1886, într-o familie de ţărani credincioşi din ţinutul Dorohoi. La vârsta de 6 ani a fost luată de o mătuşă şi dusă la Mănăstirea Agafton. Aici a învăţat carte, să deprindă muzica bisericească, iar atunci când mitropolitul Pimen al Moldovei a înfiinţat atelierele de covoare, în 1912, a început să lucreze covoare pentru supravieţuirea obştii monahale. În 1904 a fost tunsă în monahism, după ce fusese ucenica maicii Olimpiada Iuraşcu, stareţa Mănăstirii Agafton şi una dintre cele trei mătuşi ale poetului Mihai Eminescu. În 1917, maica Agafia a ajuns econoama mănăstirii, având această ascultare timp de 32 de ani. În 1949 a fost numită stareţă peste cele 240 de maici, la vremea aceea Agafton fiind principala mănăstire din zona Botoşanilor.

Maica Agafia a stăreţit timp de 10 ani, în 1959 fiind obligată să plece din mănăstire prin aplicarea Decretului 410. A vieţuit ca o autentică monahie în lume, la o familie de credincioşi din Iaşi, până în 1965. A fost primită ca pensionară în Mănăstirea Slatina, de lângă Fălticeni, unde funcţiona un azil pentru maicile bătrâne. Aici şi-a găsit sfârşitul, după anul 1972.