„Maica tuturor bisericilor din Valahia“, la 350 de ani

Ciprian Bâra, 20 Mai 2008

Cele mai multe lăcaşuri de cult din vestita cetate a lui Bucur sunt închinate marilor sfinţi ai ortodoxiei. Între bisericile închinate Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cei întocmai cu Apostolii, cele mai cunoscute sunt Catedrala patriahală şi biserica Schitului Darvari. Anul acesta, la 7 mai, s-au împlinit 350 de ani de la sfinţirea bisericii cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Bucureşti, ctitoria domnitorului Constantin Şerban Basarab, de către patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei, înconjurat de alţi ierarhi, egumeni, preoţi şi diaconi, care, din anul 1668, a devenit catedrală mitropolitană, iar din 1925, catedrală patriarhală. „Maica tuturor bisericilor din Valahia“, aşa cum a mai fost numită de-a lungul veacurilor, se prezintă prin chipurile de ierarhi pe care le-a găzduit, prin faptele, evenimentele şi momentele festive care au avut loc aici. catedrala patriarhală este construită după modelul celebrei Mănăstiri de la Curtea de Argeş, reprezentând unul dintre cele mai valorase monumente de artă religioasă din Muntenia.

Pe cea mai cunoscută colină a Bucureştilor există, de la mijlocul veacului al XVII-lea, cel mai important aşezământ al Capitalei. Pe vechiul „Deal al Viilor“, Constantin Şerban Basarab Voievod, fiul lui Radu-Vodă, şi doamna Bălaşa au hotărât să se ridice o aşezare mănăstirească.

Sfinţită de Patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei

Construcţia începută în anul 1656 a fost supravegheată de către doi cunoscuţi ispravnici: Radu Logofătu Dudescu şi Gheorghe Şufaru.

„Apoi am mers la o margine a oraşului, pe un deal înalt, care îmbrăţişează cu privirea oraşul dimprejur, unde domnul de acum s-a sârguit să clădească o biserică măreaţă şi prea strălucită, semănând pe dinăuntru cu biserica de la Argeş. Dar aceasta este de cărămidă şi în tindă are doisprezece stâlpi, fiecare dintr-o singură bucată rotundă de piatră, ca să împlinească numărul celor 12 Apostoli. Deasupra ei se înalţă patru turle mari şi în faţă un pridvor larg. Acoperişul este învelit cu plumb, a cărui greutate se spune că se ridică la 40.000 de ocale. Apoi am făcut în ea o slujbă de sfinţirea apei şi Preasfinţia Sa a stropit-o, potrivit pravilei, căci până acum nu fusese încă terminată şi, prin urmare, nu era târnosită. Este închinată Sfântului Constantin, care este şi numele ctitorului, şi Sfintei Elena“, mărturiseşte Paul de Alep în „Jurnalul său de călătorie“, descriind aşezământul şi momentul sfinţirii bisericii de către Macarie al III-lea al Antiohiei, în anul 1658.

Catedrală mitropolitană

După sfinţirea ctitoriei, Constantin Şerban Voievod nu s-a bucurat de împlinirea tuturor lucrărilor bisericii, căci imediat după sfinţire, în anul 1658 a fost nevoit să părăsească ţara şi a mers în Transilvania.

În acelaşi an, noul domn, Mihnea Vodă, la îndemnul mitropolitului Ştefan, a organizat momentul istoric al târnosirii ctitoriei înaintaşului său. Astfel, în Duminica Tuturor Sfinţilor din acel an, patriarhul Macarie al Antiohiei a uns cu mir altarul şi stâlpii bisericii.

Lucrările lăcaşului rămas nezugrăvit înaintea sfinţirii au fost duse la bun sfârşit în timpului domnului Leon Radu. După terminarea lucrărilor de zidire exterioară, biserica din centrul Capitalei s-a îmbogăţit cu pictură lucrată în tehnica fresco, terminată în vara anului 1688. Din această pictură, Catedrala patriarhală mai păstrează astăzi doar icoana de hram din firida de pe peretele estic al pridvorului. Istoria şi mai ales legendele formate în jurul acestui reper duhovnicesc al Bucureştiului spun că pentru chipurile Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, pictorul rămas anonim a folosit ca model chipurile lui Radu Vodă Leon şi cel al Doamnei Luchia, consideraţi cea de-a doua pereche de ctitori ai lăcaşului. La 8 iunie 1668, la puţin timp după înscăunarea noului mitropolit, Teodosie al Ungro-Vlahiei, domnitorul Radu Leon, după sfătuirea cu ierarhii şi egumenii din mănăstiri, a hotărât oficial ca biserica din Dealul Viilor să devină Catedrala mitropolitană. Această calitate şi-a păstrat-o până în anul 1925 când, prin ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, a devenit Catedrala patriarhală, ceea ce este şi astăzi, până la ridicarea viitoarei Catedrale a Neamului.

Aici s-a consfinţit Unirea

Ctitoria lui Constantin Şerban Voievod a fost gazda, de-a lungul timpului, a numeroase momente de importanţă deosebită pentru biserica şi ţara noastră. Aici au fost unşi domnitorii Ţării Româneşti, patriarhii României, s-a consfinţit Unirea de la 1859 şi tot aici s-a proclamat, la 9 mai 1877, independenţa de stat a României. În timpul domnitorului Gheorghe Duca au continuat lucrările la paraclisul Reşedinţei patriarhale cu hramul „Sfântul Gheorghe“, iar mitropolitul Varlaam a dezvoltat un centru cultural în jurul bisericii, organizând în Drumul Filaretului, strada 11 iunie de astăzi, tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.

În decursul timpului, Catedrala şi Palatul cu paraclisul său au fost reparate, s-au facut extinderi şi transformări, dintre care cele mari importante lucrări au avut loc în anii 1792-1799, iniţiate de mitropoliţii Filaret al II-lea si Dositei Filitti. Între 1834-1839, iniţiate de mitropolitul Grigorie Dascălul şi terminate după moartea sa, între 1932-1935, în timpul patriarhul Miron Cristea, între 1960-1962, sub oblăduirea patriarhului Justinian Marina, precum şi în anii 1989 şi 2000-2001, acestea din urmă cu binecuvântarea şi cu înalta purtare de grijă a vrednicului de pomenire Teoctist pariarhul. În prezent, Catedrala patriarhală şi o parte din ansamblul arhitectural din jurul bisericii se află în renovare interioară şi exterioară.

Hram şi la Schitul Darvari

Aproape de centrul Bucureştilor, se află Schitul Darvari, a cărei biserică are hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“.

Înconjurat de ziduri falnice, care îl feresc de privirile trecătorilor, Schitul Darvari s-a născut din inima bună, plină de credinţă, a căminarului Mihail Darvari şi a soţiei sale, Elena Buzeşti, care, în anul 1834, au cumpărat o bucată de pământ în spatele Bisericii Icoanei pentru a ridica un mic paraclis de rugăciune pentru familia şi prietenii săi.

Primul lăcaş a fost o biserică mică, în jurul căreia s-au făcut câteva chilii pentru găzduirea preoţilor slujitori. La început, a fost numit Schitul Icoana.

De atunci şi până astăzi, schitul s-a transformat de nenumărate ori, fiind inclusiv reconstruit din temelii în perioada interbelică. A găzduit, începând cu anul 1869, călugării români de la Schitul Prodromu, din Muntele Athos, care, cu timpul, au dezvoltat aici tradiţia muzicii psaltice, dar şi o mică editură misionară.

Cu timpul, începând din perioada conducerii duhovniceşti a stareţului Isaia, schitul a apropiat mulţi oameni cu preocupări intelectuale, printre care poetul Tudor Arghezi şi sculptorul Gheorghe Anghel.

În 1959 a fost închis de comunişti

Acţiunile potrivnice ale regimului comunist îndreptate împotriva bisericilor din Capitală se răsfrâng şi asupra Schitului Darvari, în anul 1959 fiind închis, iar cei 13 călugări, împreună cu stareţul, Simion Ciumandra, au fost mutaţi la Mănăstirea Cernica. Din acel moment, biserica devine biserică de mir şi filie a Bisericii Icoanei.

După Revoluţia din 1989 marele duhovnic de la Mănăstirea Antim, părintele Sofian Boghiu, a supravegheat restaurarea picturii, iar la 31 martie 1996, prin purtarea de grijă a patriarhului Teoctist, Schitul Darvari redevine mănăstire de călugări.

Actualul episcop al Giurgiului, Preasfinţitul Ambrozie Meleacă, a fost aşezat atunci stareţ, pentru a organiza viaţa monahală şi duhovnicească de aici.

Astfel, până în anul 2002, a fost refăcut tot complexul din jurul bisericii, care cuprinde astăzi, chilii pentru cei 7 monahi, trapeza, clopotniţa, magazinul şi un mic paraclis de rugăciune. Actualul stareţ al Schitului este părintele Teofil Anăstăsoaie, care este şi exarh administrativ a Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Oameni distinşi, la Darvari

Astăzi, de praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preasfinţitul Varsanufie, episcop-vicar al Arhiepiscopeiei Bucureştilor, dimpreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Varsanufie a oferit patru diplome şi 40 de medalii oamenilor cu inimă care au fost alături de Mănăstirea Darvari şi au sprijinit-o în toate acţiunile. De asemenea, distincţii au primi şi unii oameni de litere, care sunt aproape de schit, rememorând astfel celebrele „Seri de la Darvari“.

Evenimente dedicate Împăraţilor Ortodoxiei

Cu prilejul hramului, la Catedrala patriarhală, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, începând cu ora 9:30, pe un podium amenajat lângă biserică.

Menţionăm că ieri, moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ocrotitorii Catedralei patriarhale, au fost aduse în procesiune de la biserica „Sf. Spiridon“ - Nou, paraclis patriarhal, şi aşezate într-un loc special amenajat pe Dealul Patriarhiei, spre a fi venerate astăzi de credincioşi. Astăzi, de la ora 17:30, după slujba Vecerniei, sfintele moaşte vor fi duse în procesiune şi reaşezate în paraclisul patriarhal „Sfântul Spiridon“ - Nou, unde vor rămâne până la încheierea lucrărilor de la Catedrală.

Tot astăzi, astăzi, de la 19:00, în Aula „Patriarhul Teoctist“ a Palatului Patriarhiei, va avea loc un concert de muzică religioasă şi folclor românesc, susţinut de Orchestra Naţională de Folclor, condusă de maestrul Constantin Arvinte, şi Corul de Cameră „Preludiu“, dirijat de profesorul Voicu Enăchescu.

Evenimentul, organizat de Fundaţia „Valenţe Umane“, este dedicat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi se desfăşoară cu binecuvântarea PF Părinte Patriarh Daniel.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!