Memoria Bisericii
Mănăstirea Călărăşăuca-Soroca în perioada interbelică

Mănăstirea Călărăşăuca-Soroca în perioada interbelică

Adrian Nicolae Petcu, 19 Martie 2011

A fost înfiinţată pe la 1740, ca metoc al Mănăstirii "Sf. Sava" din Iaşi, închinată Sf. Mormânt. Marcu Donici, "un bun şi pios creştin din oraşul Moghilev de peste Nistru", a fost cel care a ajutat la ridicarea bisericii de piatră, în locul celei de lemn care se ruinase. În anul 1813, obştea aşezământului era atât de numeroasă, încât aceasta a fost transformată în mănăstire. La 1853, generalul Gechez a zidit o a doua biserică, căruia i-a donat moaşte ale Sf. Mitropolit al Voronejului din Rusia.

În 1916, aşezământul a fost transformat în chinovie de maici, prin mutarea călugăriţelor de la Mănăstirea Virov din Polonia. După război, viaţa duhovnicească din această mănăstire a fost revigorată la iniţiativa episcopului Visarion Puiu al Hotinului, prin instituirea principiilor de vieţuire în obşte, refacerea lăcaşelor de cult, a chiliilor şi a anexelor. Acelaşi ierarh a înfiinţat în mănăstire o şcoală de fete şi o cultură a viermilor de mătase. În 1933, Mănăstirea Călărăşăuca din Soroca avea 117 maici.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!