Memoria Bisericii
Mănăstirea din ostrovul Snagovului la 1900

Mănăstirea din ostrovul Snagovului la 1900

Adrian Nicolae Petcu, 16 Septembrie 2011

Atestată documentar încă din 1408, în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Snagov a cunoscut un destin strălucit în timpurile medievale şi o decadenţă fără precedent în timpurile moderne. Situată pe o insulă din mijlocul codrilor Vlăsiei, aşezământul monahal de la Snagov va fi întrunit toate condiţiile, ca în vremea lui Vlad Ţepeş, să devină o fortificaţie militară, cu ziduri puternice, în apropierea drumului comercial ce lega Giurgiul de Braşovul săsesc. Domnitorul Neagoe Basarab, cel care se revendica ca urmaş al bătrânilor voievozi ai Ungrovlahiei, a fost cel care între 1517 şi 1521 a rezidit aşezământul, ridicând o biserică impunătoare cu patru turle. A fost pictată abia în 1563 de zugravul Dobromir în vremea domnitorului Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul, pictură considerată cel mai mare ansamblu mural de la noi din ţară. Mitropolitul Antim Ivireanu a înfiinţat aici o tiparniţă, care a imprimat cărţi de cult în limbile greacă, slavonă şi arabă, răspândite până în Egipt, Grecia şi Asia Mică, practic pentru întreaga Ortodoxie orientală. Începând cu secolul al XIX-lea, mănăstirea de la Snagov cunoaşte o decadenţă constantă. În timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu a fost ars podul din lemn de stejar care lega insula de malurile lacului, pentru ca, din 1835, în acest aşezământ să fie instalată o şcoală de reeducare pentru tineret. De asemenea, cutremurele care s-au succedat în prima jumătate a secolului al XIX-lea au afectat grav turlele bisericii. După revoluţia din 1848, aici au fost închişi 54 dintre tinerii revoluţionari şcoliţi la Paris şi promotori ai ideilor de secularizare şi de afirmare naţională. La 1864, mănăstirea a fost secularizată de proprietăţile agricole, călugării fiind nevoiţi să părăsească aşezământul. Lăcaşul a rămas în părăsire, după cum se poate vedea în fotografia de epocă. În 1904, prin grija Comisiunii Monumentelor Istorice, biserica a fost acoperită pentru a intra în conservare. Lucrări de restaurare s-au mai făcut în perioada interbelică, mai apoi prin purtarea de grijă a patriarhului Justinian Marina. Patriarhul Daniel este al doilea Întâistătător român care, prin refacerea podului pietonal peste lac, s-a îngrijit pentru readucerea strălucirii de altădată a Mănăstirii Snagov.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!