Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Mănăstirea Hurezi, în primul deceniu comunist

Mănăstirea Hurezi, în primul deceniu comunist

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Data: 26 Iunie 2011

După al Doilea Război Mondial, ca multe alte aşezăminte monastice

din România, Mănăstirea Hurezi din ţinutul Vâlcei cunoştea o revigorare

a obştei, dar şi o atenţie aparte din partea patriarhului Justinian Marina, care o transformase în stavropighie patriarhală. Potrivit unor documente din arhiva Departamentului cultelor, în 1949, Hurezi avea aproape 70 de maici şi surori, în frunte cu stareţa Agapia Florescu, care se ocupau de îngrijirea celor 26 de copii din orfelinat şi lucrau în atelierele de ţesătorie, covoare, tricotaje şi pictură, care funcţionau în acest aşezământ. De asemenea, din dispoziţie patriarhală, în ctitoria brâncovenească funcţionau o şcoală monahală cu două cicluri, pentru monahiile care nu urmaseră clasele primare, gimnaziale şi nu aveau o meserie, dar şi un seminar monahal pentru maicile din mitropoliile Ungrovlahiei şi Olteniei. De pe băncile acestor şcoli au plecat maici care au studiat Teologia la Bucureşti. Spre sfârşitul anilor â50, Hurezi era un reper pentru monahismul românesc postbelic, situaţie care a deranjat autorităţile statului. La aplicarea decretului 410 din 1959, aceste autorităţi au avut grijă să închidă şcolile de la Hurezi, să interzică maicilor să mai frecventeze Institutul Teologic şi au exclus din aşezământul brâncovenesc pe cele mai multe, rămânând numai 10 vieţuitoare. Cu toate încurajările venite din partea patriarhului Justinian de a nu părăsi mănăstirea, maicile de la Hurezi au trecut prin încercări grele provocate de trimişii regimului care nu acceptau viaţa monahicească în marea ctitorie a martirului Constantin Brâncoveanu.
(Adrian Nicolae Petcu)