Mănăstirea Saon: ospitalitate şi închinare în trei lăcaşuri

Grigore Radoslavescu, 12 Noiembrie 2007

Continuăm pelerinajul nostru la mănăstirea Saon cu prezentarea lăcaşurilor de rugăciune ridicate aici care, alături de ospitalitatea şi facilităţile oferite călătorului,

fac din lavra din nodrul podişului dobrogean un loc atractiv pentru toate categoriile de pelerini.

După parcurgerea drumului lung de trei kilometri, printre dealuri cu vii, ajungem pe frumoasa esplanadă din faţa Mănăstirii Saon. În partea stângă ne întâmpină o clădire mare, din zid, acoperită cu tablă, despe care aflăm că a fost construită în anii 1990-1992. Clădirea, care adăposteşte un cochet corp de chilii, stăreţia şi un corp de camere pentru oaspeţi, are un cerdac foarte lung, susţinut de puternice coloane. Impresionează spaţiul din faţa clădirii, amenajat cu flori, alei pavate şi arbuşti ornamentali, precum şi o frumoasă livadă de pomi fructiferi în spatele acesteia.

Biserica mare, sfinţită anul acesta, pe 2 septembrie

Însă privirea ne este atrasă de îndată de marea şi impunătoarea biserică nouă, situată în partea dreaptă, pe esplanada de pe care, în depărtare, se zăreşte lacul Saon, toponimul ce a dat şi numele acestei lavre din nordul Dobrogei. Biserica cea nouă, o construcţie masivă, de proporţia unei catedrale, începută în 1909, a fost sfinţită de abia în această toamnă, pe 2 septembrie, de către Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, înconjurat de un sobor impresionant de preoţi şi diaconi.

În interior, putem admira pictura de pe bolta sfântului altar, de pe bolta mare şi din pronaos, executată de părintele Sofian. Din păcate, după anul 1957, marele duhovnic şi talentatul pictor de biserici, ajuns mai târziu stareţ la Mănăstirea Antim din Bucureşti, nu a reuşit să finalizeze împodobirea bisericii mari, fiind arestat, împreună cu ceilalţi membri ai „Rugului aprins“.

La moaştele celor cinci sfinţi

Având hramul „Acoperământul Maicii Domnului“, noua biserică este un edificiu în formă de cruce, construit din piatră şi cărămidă, cu trei turle mari, cea de pe naos fiind deschisă, luminată de şase ferestre înalte. Celelalte două turle sunt aşezate pe pridvorul închis, în dreapta şi în stânga acestuia.

Construcţia are şi un pridvor deschis, susţinut de două coloane mari, din zid de cărămidă, aşezate în faţă. Pridvorul, de formă închisă, este pictat în interior, precum şi pe peretele exterior, dinspre apus. Biserica este luminată de ferestre mari, simple, cu grilaje metalice în exterior. Este acoperită cu tablă până pe ziduri, streaşina fiind aproape inexistentă. Faţadele exterioare au un brâu înconjurător în partea superioară, deasupra căruia, de jur-împrejur, se găsesc firide nepictate.

La Mănăstirea Saon, în biserica mare, sunt adăpostite părticele din moaştele sfinţilor Vichente, Maxim Grecul, Inochentie mitropolitul, Epictet preotul şi Astion monahul, racla cu acestea fiind tot timpul expusă închinării pelerinilor. De asemenea, pelerinul poate admira aici bucăţi din veşmintele care au aparţinut Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Cuvioasei Parascheva şi Sf. Grigorie Decapolitul. În vitrina special amenajată pentru adăpostirea acestora se află şi o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci.

Biserica veche, adăpost pentru icoana Sfintei Treimi

În biserica veche, de formă dreptunghiulară, foarte spaţioasă, cu sfântul altar luminat de două ferestre mari, construite la răsărit, în dreapta şi în stânga peretelui, şi de o alta, situată pe partea opusă, ghid ne este maica stareţă Adriana Mierluşcă, de la care aflăm amănunte interesante despre construcţia lăcaşului de pe malul lacului Saon.

„În dreapta altarului, ne explică maica stareţă, constructorul a anexat o mică încăpere pentru veşminterie. Catapeteasma, frumos sculptată, este construită după 1900, uşile purtând inscripţiile donatorilor din 1904-1905, iar pictura catapetesmei pe cea a lui Nicolae Durată. Plafonul bisericii este din lemn în formă ovală, susţinut lateral de câte trei stâlpi din lemn pe fiecare parte. Naosul şi pronaosul sunt luminate de câte două ferestre pe fiecare parte, duble, cu grilaje metalice între ele. Pridvorul este închis, cu geam deasupra uşii de la intrare. Uşile, atât cea de la intrarea în pridvor, cât şi cea de la intrarea în pronaos, sunt în două canaturi, din lemn masiv. Biserica, având acoperişul din tablă, luminată de cele patru ferestre mari, are o turlă mare pe naos, din lemn, în formă octogonală, care este zugrăvită, în interior, cu stele. Merită să admiraţi şi turla mică, înfundată, octogonală, construită pe pridvor. Pardoseala lăcaşului este din parchet, stranele din lemn, simple, vopsite bleu, iar faţadele exterioare sunt tencuite şi zugrăvite în calciu. Cel mai preţios obiect de aici este o icoana din lemn, de dimensiuni apreciabile, reprezintând Sfânta Treime, donată de o credincioasă, în anul 1884“.

Clopotul bate de o sută de ani

Clopotniţa este construită la 20 m în faţa pridvorului bisericii vechi. Are un postament din beton, care susţine un cadru de patru stâlpi, cu grinzi din beton. Este acoperită cu şindrilă.

Clopotele, în număr de cinci, sunt aşezate în ordinea dimensiunilor, de la cel mai mare (primul, vechi de o sută de ani), până la cel mai mic (al cincilea). Lângă clopotniţă, tot în incinta interioară, mănăstirea dispune de mai multe clădiri pentru chilii, unele situate în partea de nord a bisericii vechi şi altele în partea de răsărit, unde este spaţiu amenajat pentru stăreţie.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!