Documentar
Mănăstirea Suceviţa în perioada interbelică

Mănăstirea Suceviţa în perioada interbelică

21 Iulie 2011

Pe drumul ce duce de la Rădăuţi spre Câmpulung Moldovenesc, după celebra localitate Marginea a ceramicii negre, pelerinul se poate închina la semeaţa şi domneasca mănăstire a familiei Movileştilor. După ascensiunea între mai-marii ţării începută încă din vremea lui Ştefan cel Mare, Movileştii au hotărât ridicarea unei mănăstiri care să pună pecete importanţei pe care o căpătaseră în Moldova. Movileştii i-au avut ca model pe marele Ştefan cu a sa Putna şi pe Petru Rareş cu a sa Probota. Astfel, pe la 1586, pe locul unei sihăstrii cu începuturi din vremea lui Daniil Sihastrul, mitropolitul Gheorghe Movilă iniţia ridicarea acestei frumoase mănăstiri cu hramul "Învierea Domnului", cu o biserică în stil moldovenesc, în formă de cruce şi cu gropniţa destinată familiei ce avea să marcheze Moldova la începutul secolului al XVII-lea. La 1595, Ieremia Movilă a fost cel care i-a adăugat bisericii cele două pridvoare deschise, i-a înălţat chilii, casa domnească şi un zid de incintă, care i-a conferit mănăstirii un aspect de cetate medievală. Însă poate cel mai important lucru pe care l-a făcut Ieremia Movilă a fost pictarea bisericii în interior şi exterior. Mai ales în exterior, în deja buna tradiţie pornită de la Petru Rareş, lăcaşul a primit o zugrăveală aparte, cu teme precum Imnul Acatist, Pocrovul, Scara virtuţilor, Arborele lui Iesei sau cicluri complete din vieţile unor sfinţi. La 1801, biserica a primit o altă catapeteasmă din lemn de tisă, sculptată în stil baroc-rococo, pentru ca şase ani mai târziu chiliile să fie afectate de un incendiu. Mănăstirea a fost refăcută pe cheltuiala exclusivă a Fondului bisericesc din Bucovina. În 1936, prin hotărârea mitropolitului Visarion Puiu, Suceviţa a devenit chinovie de maici. (Adrian Nicolae Petcu)


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!