Documentar
Marie Curie, istoria unei vieţi jertfite ştiinţei

Marie Curie, istoria unei vieţi jertfite ştiinţei

Nicoleta Olaru, 15 Mai 2016

Maria Salomea Skłodowska Curie este cunoscută pentru cercetările întreprinse în domeniul radioactivității şi pentru descoperirea poloniului și a radiului. A militat pentru utilizarea în medicină a substanțelor radioactive, de exemplu pentru folosirea radiului în tratamentul cancerului. Savanta cu nume de mironosiţă este prima femeie căreia i-a fost decernat un premiu Nobel, primul om de ştiinţă care a primit două premii Nobel în două domenii diferite şi prima femeie profesor la Sorbona.

Maria Salomea Skłodowska s-a născut la 7 noiembrie 1867 în Varșovia, într-o perioadă în care țara se afla sub stăpânirea Rusiei țariste. Tată său, Vladislav Skłodowski, care studiase la Universitatea din Sankt Petersburg, era profesor de matematică și fizică la liceu, iar mama sa, Bronisława Bugoska, directoare la un pension de fete.

Maria a avut o copilărie tristă, umbrită de decesul surorii ei şi apoi al mamei, pe care a pierdut-o la numai zece ani. Tatăl a fost înlăturat din funcție pentru atitudinea sa împotriva stăpânirii țariste, care devenise foarte apăsătoare. Tânăra s-a refugiat în studiu, unde obținea rezultate maxime. La vârsta de zece ani, studia în aceeași clasă cu sora ei mai mare, Helena, de 12 ani.
În 1883, la 15 ani, Maria era absolventă a cursurilor secundare cu medalia de aur.
S-a înscris apoi la cursuri la care puteau participa și femei. A intrat în organizația clandestină feministă „Universitatea Ambulantă”.

O femeie savant, două premii Nobel

Deoarece în Polonia acelei epoci, aflată sub dominația Rusiei țariste, femeile nu aveau dreptul la studii universitare, tânăra Maria s-a decis să studieze în afara hotarelor ţării natale. Însă, din cauza problemelor financiare și pentru a o putea ajuta pe sora sa Bronisława, care îşi începuse deja studiile de medicină la Paris, la 17 ani Maria a început să lucreze ca guvernantă. Bronisława a plecat la Paris cu promisiunea ca, după ce va deveni medic, să-şi ajute la rându-i sora mai mică. Curând, s-a logodit cu un medic polonez şi a chemat-o pe Maria să locuiască la ei. Aici, în 1891, tânăra a fost admisă la Sorbona. Ducea o viață modestă şi studia cu asiduitate. În 1893 era absolventă a cursurilor superioare magna cum laude și licențiată în fizică.
Din cauza aceloraşi probleme financiare a fost nevoită însă după un timp să se întoarcă în Polonia, unde prin intermediul unei prietene a primit o bursă din partea guvernului Poloniei, putându-şi relua studiile la Universitatea din Paris. Un an mai târziu a obținut licența în matematică.
L-a cunoscut apoi pe Pierre Curie în contextul cercetărilor privind proprietățile magnetice ale oțelului, cu care s-a căsătorit în 1895 şi au avut două fetiţe, Irène, care va fi, de asemenea, laureată a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie) pentru descoperirea radiației artificiale, şi Ève, care va deveni scriitoare.
Deși avea numai 35 de ani, Pierre Curie era deja celebru în lumea ştiinţifică pentru cercetările sale cu privire la natura magnetismului. Marie şi Pierre Curie au început să lucreze împreună în domeniul radioactivității şi, după o muncă asiduă de laborator, au descoperit noi elemente radioactive, poloniul și radiul, şi au primit amândoi Premiul Nobel pentru Fizică în 1903.
Descoperirea radioactivității aducea o nouă lumină în ceea ce se cunoștea până atunci despre atom. Soții Curie anunţau pe 26 decembrie 1898 existenţa unui element nou, diferit de poloniu. Mai târziu, Marie Curie l-a izolat din uraninit, denumindu-l „radiu”. În 1901 s-a descoperit că radiul putea vindeca anumite afecțiuni dermatologice.
Elementul chimic cu numărul atomic 96 este denumit curiu în memoria savanților Curie.
Pe 19 aprilie 1906, Pierre Curie şi-a pierdut viaţa la numai 46 de ani, lovit de o trăsură, în timp ce se deplasa către o editură pentru a publica un manuscris. Decesul lui Pierre Curie a fost o lovitură puternică pentru Marie. Rămasă singură, a fost ajutată de Émile Borel și Jean Perrin pentru a pune bazele unei școli particulare, în 1907. Aceasta amintea oarecum de școlile de fete clandestine la care fusese educată Maria în copilărie. În același an, Marie a angajat mai mulți oameni pentru a-i acorda asistență în munca de cercetare, fiind sprijinită financiar de omul de afaceri american Andrew Carnegie.
Şi-a continuat cercetările reușind izolarea radiului în locul unei simple cloruri de radiu, operație dificilă care necesita o deosebită îndemânare. Drept apreciere, în 1911 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Chimie.
În 1914, sub egida Universi­tății din Paris, a fost înființat un institut de cercetare a radiului sub conducerea Mariei Curie. Şase ani mai târziu a fost înființat Institutul Curie. În 1926 s-a înființat și la Varșovia un institut de cercetare a radiului.
După moartea soțului, Mariei Curie i s-a propus să ia locul acestuia la catedra Universității din Paris. La 5 noiembrie 1906 a ținut primul curs la Sorbona, în același an devenind și profesor titular, fiind prima femeie profesor la vestita universitate.

Boala, urmarea expunerii la radiaţii

După izbucnirea Primului Război Mondial, guvernul Fran­ței a luat măsuri pentru proteja­rea rezervelor sale de radiu. Marie Curie a ajutat la transportul cutiilor cu acest element la Bordeaux. Aflând despre insufici­ența ajutorului medical acordat soldaților răniți, a susținut utilizarea radiațiilor X de către medicii militari, mergând ea însăşi pe câmpul de luptă alături de alţi voluntari cu opt vehicule echipate cu instalații care utilizau raze X, de care au beneficiat zeci de mii de soldați.
În 1922 a devenit membră a Academiei Franceze de Medicină şi a Comitetului de Cooperare a Ligii Națiunilor și ulterior vice­președinte al acestuia.
Ca urmare a expunerii la radiații și a efortului intens în slujba ştiinţei, starea de sănătate a Mariei Curie s-a înrăutățit, fiind diagnosticată cu anemie aplastică. S-a stins din viață în sanatoriul din Sancellemoz, Franţa, pe 4 iulie 1934, şi a fost înmormântată în cimitirul de la Sceaux, alături de soțul ei. În anul 1995 rămășițele pământești ale celor doi au fost transferate la Pantheonul din Paris. În 1937, fiica cea mică, Ève, i-a scris biografia, Madame Curie.
Marie Curie a fost unul dintre puținii oameni care au înțeles pe deplin teoriile dificile ale lui Albert Einstein, încă din momentul când au fost publicate. De Einstein a legat-o o prietenie frumoasă, călătorind adesea împreună cu fiicele sale alături de ilustrul fizician cu care discuta teme de fizică.
În Bucureşti, un mare spital pentru copii poartă numele celebrei savante - Maria Sklodowska Curie. A fost inaugurat în 1984, ca expresie a ajutorului primit de români din partea guvernului polonez în urma cutremurului din 1977.


 

Galerie foto:
 

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!