„Marin Preda a avut norocul că s-a născut aici”

„Marin Preda a avut norocul că s-a născut aici”

Daniela Șontică, 26 Iunie 2018

Nu știu alți fii ai satului teleor­mă­nean Siliștea Gumești cum sunt, dar George Sandu Costea și alți câțiva pe care i-am cunoscut sunt convinși că acolo, pe meleagurile natale ale lui Marin Preda, este încă viu spiritul surprins în romanul „Moromeții”. Am citit pe chipurile lor o anume mândrie locală ce părea să vină din sentimentul că satul acesta a dat un mare scriitor, dar și din convingerea că siliștenii de azi ar fi într-un fel niște urmași ai personajelor lui Preda. Cu alte cuvinte, că ei ar fi cu toții „niște Moromeți”.

Pentru a spune ceva durabil despre satul său, George Costea nu s-a folosit de cuvinte, ci de pânze, culori și pensule, fiind pictor. La începutul lunii iunie a chemat câțiva artiști plastici pentru a picta cu toții fărâme din viața satului moro­me­țian, portretizând comunitatea cât de bine s-a putut în doar câteva zile. „Moromeții sub culoare”, așa s-a numit prima ediție a taberei de pictură, desfășurată la începutul lunii iunie.

Am pornit spre Siliștea Gumești pentru a vedea oamenii și locurile prin ochii pictorilor, dorind să aflu cum mai este satul lui Preda la peste 60 de ani de la publicarea romanului care l-a consacrat. Pe oameni i-am descoperit atât din tablouri, din relatările pictorilor, cât și pe viu, pentru că au venit destui săteni să vadă cele peste 30 de picturi ieșite din mâinile artiștilor pe care i-au găzduit. Două portrete ale lui Marin Preda, casa unde a locuit Cocoșilă, casa natală a scriitorului, un colț de pătul de vreo sută de ani și o ulcică agățată într-un par, vase cu flori pe ștergar, prispă cu flori, un car cu boi, un colț de sat cu biserica, altul cu „monumentul”, Siliștea sub furtună, case din Cotocești, pâine scoasă din țest, oameni discutând pe ulițe, un bocanc de soldat, un plug de fier. Acestea au fost, în mare, temele picturilor vernisate la încheierea taberei.

Mihai Șerbănescu mi-a spus că a lucrat zi-lumină, lăsându-se impresionat de frumusețe: „Siliștea Gumești? E un dar pentru artiștii plastici! Totul e altfel aici, și animalele parcă sunt mai blânde, mai potolite. A fost o bucurie să putem lucra aici și să interacționăm cu oamenii. Sunt cu toții niște buni povestitori, nu încetează să vorbească, să dea tot felul de nume și de amănunte, cu un farmec deosebit. E un loc binecuvântat de Dumnezeu. Am găsit atâtea lucruri vechi, valoroase, este o patină a timpului peste casele care au 80, chiar 100 de ani. Când veneam încoace mi se părea că merg la capătul lumii și am simțit cum am coborât în timp. Marin Preda a avut norocul că s-a născut aici. Dacă se năștea în altă parte probabil că nu avea această încărcătură a locului”.

Oameni cu frică de Dumnezeu

George Păunescu a fost mirat că oamenii mai sunt atașați de pământ. „M-a surprins că au foarte multe animale, seara vezi cum se întorc de la pășune cirezi mari de vaci și foarte multe oi. Fiecare om e cu grija lui, dar cea mai mare grijă a lor parcă e munca. Sunt oameni foarte stabili, nu-i interesează nici măcar ce face primarul, de exemplu. Nu știu dacă mai fac ei politică, așa cum făceau personajele lui Preda, dar muncesc pământul, au grijă de animale. Mi-a plăcut așa de mult să discut cu ei în serile noastre petrecute aici. I-am văzut oameni cu frică de Dumnezeu. Au trăit venirea noastră ca pe o sărbătoare, realizând că se întâmplă ceva important în satul lor”.

Mihai Boroiu, care a găsit într-o curte un bocanc din al Doilea Război Mondial, pe care l-a și pictat, ne-a povestit: „Nu știam că s-a păstrat aici același umor moro­me­țian, e foarte plăcut să-l desco­peri pe viu. Întâlnirea cu acești oa­meni ne-a făcut bine, dar cred că și ei s-au bucurat. De exemplu, un sătean ne-a cântat la muzicuță, altul ne-a ajutat la căratul materialelor, toți ne-au primit în curțile lor”.

Bucuria copiilor l-a impresionat cel mai tare pe Paul Mecet: „Stăteau pe lângă noi, se uitau cum pictăm, iar unii au început să picteze. M-aș bucura dacă ar descoperi un drum bun în viață acești copii și mai ales dacă adulții - părinții și școala - i-ar învăța să aprecieze ce au bun în sat, să păstreze ce este valoros din zestrea lor moromețiană”.

Dumitru Nicolae-Chilia a redat în tablourile sale una dintre bisericile satului, monumentul și niște peisaje: „Am ieșit pe drumul spre stână, am făcut o vedere generală a satului. Am întâlnit aici oameni foarte cumsecade, politicoși și binevoitori, cum sunt peste tot în zona rurală”. I-ar plăcea să mai revină la Siliștea Gumești.

Câțiva Moromeți mai mici s-au învoit de la școală, și-au luat acuarelele și au făcut ce făcea „doamna pictoriță”, Emilia Trandafir, pe ulițele satului. Copiii au fost chiar premiați la vernisaj pentru lucrările lor. „Siliștenii sunt foarte primitori. Ne-am împrietenit cu mulți localnici, ne-au făcut gogoși cu brânză și usturoi, specialitatea lor, ne-au arătat casele, ne-au povestit despre Moromeți și ce a mai rămas din cartea lui Preda. A fost o mare bucurie tabăra unde i-am cunoscut pe acești oameni”, a spus artista.

Tablou al emoției colective

Când cortina s-a dat la o parte și publicul a fost invitat să vadă „Moromeții sub culoare”, am văzut nu doar lucrările artiștilor, ci și tabloul unei emoții colective: săteni, artiști, organizatori, invitați, cu toții admirau rezultatul unei prietenii. „Cu multă voință se mișcă lucrurile”, spunea Dorel Petrescu, trup și suflet în organizare, ca și George Costea și Adonis Ghițulescu, toți trei membri fondatori ai Ascociației Culturale „Marin Preda” din localitate, prin care s-a organizat tabăra. Întâmplarea artistică a avut un ecou și la Alexandria, la vernisaj participând prefectul de Teleorman, Florinel Dumitrescu, și directoarea Centrului județean pentru promovarea culturii și tradiției, Elena Popa, care au felicitat artiștii și pe organizatori.

„Lucrările taberei le vom păstra în centrul memorial. O parte dintre ele le vom vinde, iar cu banii obținuți dorim să ducem copiii comunei într-o excursie la Muzeul Unirii de la Alba Iulia”, ne-a spus George Costea. Primarul comunei, Niculae Stelian, un susținător al activităților culturale, ne-a declarat că primăria va construi în curtea centrului memorial o replică fi­delă a casei natale a lui Marin Pre­da, întrucât fundația care o de­ț­ine nu o redă circuitului cultural.

În satul moromețian am văzut bucuria unor pictori care au descoperit esența lumii tradiționale ce încă dăinuiește și am mai văzut firescul sătenilor care au găzduit artiștii interesați de viața lor. Dincolo de toate, certitudinea că unor copii li s-a deschis un drum pe care nu-l bănuiau nici ei, nici părinții sau profesorii lor.

Artiști în tabăra din satul lui Preda

Participanții la Tabăra „Moromeții sub culoare”, ediția I, au fost: George Păunescu, artist plastic, profesor la Facultatea de Teologie din București, secția Artă Sacră; Dumitru-Nicolae Chilia, artist plastic, președintele Asociației Artiștilor Plastici București; Paul Mecet, artist plastic, vicepreședintele Asociației Artiștilor Plastici București; Alexandru Guzu și Iancu Ungureanu, studenți la Artă Sacră, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București; Mihai Șerbănescu, pictor, profesor la Școala de Artă din Târgoviște; Mihai Boroiu, pictor, sculptor; Dorin Apreutesei, artist plastic; Emilia Trandafir, artist plastic; George Sandu Costea, artist plastic; Alexandra Costea Cîrîc, artist plastic; Adonis Ghițulescu, artist plastic; Marius Tița, doctor în istoria artei, critic de artă, realizator Radio România Internațional; Gisela Moldovan, curator, artist plastic, Adrian popa, pictor.


Galerie foto:

Lasa un comentariu
Articole asemanatoare
Momentan nu exista articole asemanatoare!

Arhivă ediții

Contactează-ne!