Martirul de la Brazi

ştefan Mărculeţ, 22 Septembrie 2008

▲ Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte astăzi pe unul dintre sfinţii martiri români, Ierarhul Teodosie de la Mănăstirea Brazi ▲ Sfântul a trăit în secolul al XVII-lea şi a fost stareţ al Mănăstirii Brazi din oraşul Panciu, unde a trăit o mare parte din viaţă şi unde a şi fost înmormântat ▲ A fost episcop de Roman şi mitropolit la Iaşi, însă pentru scurtă vreme ▲ Moaştele sale se află în paraclisul actualei Mănăstiri de la Brazi, judeţul Vrancea ▲

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi s-a născut într-un sat din zona Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea şi a intrat de tânăr în monahism. A fost instruit de monahi mai în vârstă de la mănăstirile din sudul ţării, iar la scurt timp după ce a îmbrăţişat viaţa monahală, a fost ales stareţ al Mănăstirii Bogdana, din judeţul Suceava. A refăcut această mănăstire cu ajutorul logofătului Solomon Bârlădeau, iar la resfinţire a fost prezent şi patriarhul Dositei al Ierusalimului. În 1670, Teodosie a fost ales episcop de Rădăuţi, aici având o activitate intensă, sprijinind credincioşii din parohii şi ajutând mănăstirile şi schiturile de pe cuprinsul eparhiei. Documentele vremii arată că, prin grija episcopului Teodosie, s-au refăcut mănăstirile Soveja, Mera, Lepşa Buluc şi Scânteia.

Mitropolit la Iaşi

Cu toate că scaunul de Mitropolit al Moldovei era ocupat de un vrednic ierarh, Sfântul Ierarh Dosoftei, vitregia vremurilor a determinat ca, în 1674, acest scaun să devină vacant, prin plecarea marelui mitropolit în Polonia, împreună cu domnitorul Ştefan Petriceicu. Moldova era condusă la acea vreme de domnitorul Dumitraşcu Cantacuzino, cunoscut pentru fidelitatea faţă de Poarta Otomană. Acesta a cerut episcopilor din Moldova să aleagă un mitropolit, care să-l ungă ca domnitor în faţa poporului. În pofida refuzului său, episcopul Teodosie a fost înscăunat ca mitropolit la Iaşi. Păstorirea sa nu a durat decât un an, întrucât domnitorul Dumitraşcu Cantacuzino l-a sechestrat la Mănăstirea „Sf. Sava“ din Iaşi, pentru îndrăzneala de a-i fi cerut crudului domnitor să pună capăt asupririi otomane.

Ctitorul Mănăstirii Brazi

La întoarcerea Mitropolitului Dosoftei la Iaşi, Teodosie a fost eliberat şi a plecat în sudul Moldovei, locuind la Focşani, dar venea des şi locuia şi la Bogdana. În Vrancea, ierarhul s-a ocupat cu reconstruirea Mănăstirii Brazi din zonă, unde a construit o biserică nouă, chilii pentru monahi şi a reluat viaţa monahală. A adus pentru monahi un stareţ instruit în tainele monahismului, de la Muntele Athos, pe egumenul Zaharia. De asemenea, a obţinut de la domnitor dreptul de proprietate asupra terenurilor din zona mănăstirii. Grija sa faţă de mănăstirile din zona Vrancei a determinat revigorarea multor aşezăminte monahale de aici. A avut iniţiativa ridicării schiturilor Muşinoaiele şi Trotuşanu, cumpărând terenuri în acest scop.

Cu toate acestea, Sfântul Teodosie nu a avut o viaţă liniştită. În 1688, pe când se afla la Focşani, ierarhul a fost răpit de duşmanii săi greci, prieteni cu rudele fostului domnitor Dumitraşcu Cantacuzino. A fost dus în Ţara Românească şi chinuit timp de zece săptămâni. După ce a scăpat cu viaţă din această încercare, Teodosie s-a întors în Vrancea, unde a mai construit trei schituri.

Ucis de tătari

Se spune că Sfântul Ierarh Teodosie a simţit cu mult timp înainte că va muri ca martir şi de aceea s-a rugat mult şi s-a pregătit duhovniceşte pentru aceasta. În toamna anului 1694, tătarii au invadat din nou Moldova, jefuind şi distrugând biserici. Nici Mănăstirea Brazi nu a scăpat de tătarii care l-au chinuit pe bătrânul ierarh pentru a le da avuţia şi odoarele mănăstirii. Refuzul sfântului i-a înfuriat pe tătari, tăindu-i capul. A fost îngropat noaptea, în apropiere, de câţiva credincioşi.

Minunea descoperirii moaştelor

Moaştele Sfântului Teodosie de la Mănăstirea Brazi au fost descoperite mult mai târziu. Un alt sfânt român, Antipa de la Calapodeşti, care a trăit în perioada 1816-1882, a scris despre fericitul eveniment, la care a fost martor pe când era novice la Mănăstirea Brazi. Acesta povesteşte că în anul 1842, „înainte ca arhimandritul Dimitrie să fie stareţ al Mănăstirii Brazi din Moldova, el a trăit viaţa pustnicească aspră într-o pădure mare, unde, din întâmplare, a găsit îngropat un vas mare plin cu bani de aur. În vas a găsit o însemnare, în care se spunea că aceşti bani sunt de la mitropolitul Dositei (Theodosie), care i-a ascuns acolo, prevăzându-şi sfârşitul său mucenicesc din mâna turcilor. În însemnare se mai spuneau şi acestea: «cine va găsi aceşti bani este îndatorat să zidească din ei o mănăstire şi trei schituri. La terminarea de zidit a celui din urmă, al treilea schit, va afla şi moaştele mele». Înştiinţând pe mitropolitul de la Iaşi despre această minunată descoperire şi primind de la el binecuvântare, arhimandritul Dimitrie a început cu râvnă să împlinească ultima dorinţă a fericitului mitropolit. A înălţat o mare biserică, iar după ce a terminat de construit cel de-al treilea schit, a rânduit ca în ograda lui să se sape şi pentru dânsul un mormânt“. Când s-a săpat mormântul stareţului Dimitrie, în curtea schitului, s-a găsit sicriul cu moaştele Sfântului Ierarh Teodosie, aşa cum acesta a prezis din timpul vieţii sale.

Cinstit ca sfânt până în zilele noastre

Pe 6 mai 1842, moaştele au fost aşezate de un sobor de preoţi într-un mormânt nou. Se crede că stareţul Dimitrie i-a scos din mormânt capul spre a fi cinstit, fapt de care amintea, în 1857, egumenul Mănăstirii Bogdana, Antonie Dumbravă. Capul sfântului a fost păstrat şi cinstit în altarul paraclisului subteran de la Brazi, până la desfiinţarea acestui aşezământ monahal, în 1959, când a fost aşezat înapoi în mormânt. După Revoluţia din 1989, Mănăstirea Brazi a fost redeschisă. Prin efortul unor maici, în frunte cu stareţa de atunci, maica Iustina, s-a reactualizat cinstirea Ierarhului Teodosie. A fost pictat ca sfânt cu aureolă la troiţa de la intrarea în mănăstire, precum şi în pridvorul palatului episcopal din Buzău, iar la începutul anului 2002, săpăturile efectuate în locul fostului paraclis subteran al mănăstirii au dus la descoperirea moaştelor mitropolitului Teodosie. Astăzi, acestea se află în paraclisul mănăstirii. Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2003.

Mănăstirea din valea celor trei brazi

Astăzi, Mănăstirea Brazi din oraşul vrâncean Panciu îşi serbează hramul. Cu acest prilej, Preasfinţitul Epifanie, Episcopul Buzăului şi Vrancei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi va oficia Sfânta Liturghie arhierească.

Mănăstirea Brazi, situată în apropierea oraşului Panciu, din judeţul Vrancea, a fost iniţial schit. Legenda spune că a fost construită pe locul unde a fost salvată fiica domnitorului Vasile Lupu din mâna a trei fraţi unguri. Aceştia mergeau spre Transilvania, când un tânăr cazac, pe nume Mazepa, crescut la curtea regelui polon Ioan Cazimir, i-a învins pe cei trei fraţi unguri şi a eliberat fata domnitorului moldovean. În amintirea acestui eveniment, Mazepa a sădit trei brazi, iar un an mai târziu, în 1654, unul dintre boierii domnitorului Vasile Lupu a ridicat un schit de maici pe acel loc, cu hramul „Sf. Gheorghe“. În 1807, ieromonahul Dimitrie a mutat biserica din lemn şi schitul pe un deal din apropiere. Biserica a fost reclădită în 1834, din piatră, iar schitul a fost transformat în aşezământ pentru călugări. Sub chiliile călugărilor exista un paraclis în care se intra printr-o scară secretă. În zidurile groase de jos se aflau chilii şi o cişmea ce curgea permanent, iar printr-o uşă ce se deschidea dintr-o strană bine mascată se ajungea în camere secrete, folosite la năvălirile turcilor.

Arheologii spun că schitul ar fi avut, de-a lungul istoriei, şapte biserici. Una dintre ele a fost distrusă de nemţi în 1918, alta de cutremurul din 1940, iar ultima, construită în 1944, a fost ruinată. Se păstrează şi astăzi în subteran Paraclisul Sfântului Teodosie, dar picturile originale sunt acoperite de ciment. Schitul a fost desfiinţat de regimul comunist în 1959 şi reînfiinţat după 1989.

Mărturia stareţului Dimitrie

Documentele vremii păstrează mărturia stareţului Dimitrie de la Brazi despre descoperirea mormântului marelui ierarh Teodosie: „Am vrut să-mi fac mormântul meu în ţintirim la Brazi, tocmai în mijlocul locului unde a fost biserica veche. Şi, săpând adânc de şase palme, am găsit locul unde, la picioarele răposatului mitropolit Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi, se găsea capul mormântului meu. Şi, săpând în sus, am găsit tot trupul deplin, înşirate oasele, iar capul l-am găsit cu gura în jos, pus pe o cărămidă mare în cornuri, precum este ştiut că a fost tăiat de tătari şi îngropat noaptea de nişte credincioşi“. La acestea, Sfântul Antipa de la Calapodeşti adaugă: „M-am învrednicit eu însumi să văd şi să sărut aceste moaşte, din care ieşea un parfum foarte mirositor“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!