Reportaj
Mărturii ale credinţei strămoşeşti în Transilvania

Mărturii ale credinţei strămoşeşti în Transilvania

ştefan Mărculeţ, 30 Iunie 2012

Oraşul din Mărginimea Sibiului în care s-au născut ori au trăit mari personalităţi academice, culturale şi bisericeşti păstrează cu sfinţenie monumente de cultură şi spiritualitate unice în lume. Mărturie a vechimii credinţei ortodoxe şi a românismului pe aceste meleaguri stă şi Muzeul Parohial sau Muzeul Protopopiatului, unde sunt adăpostite obiecte de cult, tablouri şi cărţi de o valoare inestimabilă.

Vechimea Protopopiatului Sălişte, care adună ca într-un buchet parohiile din Mărginimea Sibiului, coboară până spre vremuri îndepărtate. În 1628 se face prima referire la un protopop de Sălişte, într-un contract de vânzare-cumpărare. Documentul menţionează numele protopopului Dumitru Popa, despre care se crede că a fost învăţător şi primul director al şcolii din Sălişte, înfiinţată în 1616, ca a doua şcoală românească din Transilvania. Documentele mai amintesc şi alte nume, precum Dumitru Popa, iar până în 1771 nu se mai face referire la nici un protopop. Mai apoi este amintit Moise Mogoş, iar în 1773, Moise Moga, care a avut cinci copii, toţi ajungând preoţi. În 1787 este amintit Ioan Dobrotă din Poiană, iar până în 1884 se amintesc câţiva protopopi care au stat puţin: Popoviciu, Ioan Moga, Ioan Hanea. Numele acestea ne arată că a existat o continuitate în existenţa acestui protopopiat. La începutul secolului al XIX-lea este amintit Nicolae Maier, în perioada 1884-1900, iar apoi este amintit protopopul dr. Ioan Stroia din Fântânele, protopop până în 1909, când a fost ales Ioan Lupaş. "Academicianul Ioan Lupaş este sălişteanul pe care îl cinstim în mod deosebit şi de care ne mândrim cu toţii. El a scris şi prima monografie a comunei. A fost ales ministru, după Unirea cea mare, fiind luptător pentru unirea românilor, şi a mers cu o mulţime de credincioşi din Sălişte la Marea Adunare de la Alba Iulia. În amintirea sa, am amenajat în muzeul nostru o cameră în care am expus obiecte şi cărţi ce i-au aparţinut", ne-a spus protopopul de Sălişte, părintele Ioan Ciocan.

Camera academicienilor din Sălişte

Actuala clădire a protopopiatului, în care este amenajat muzeul bisericesc, a fost construită în timpul protopopului Ioan Stroia şi a fost finalizată în 1908. Protopopiatul Sălişte a funcţionat până în 1948, când, după păstorirea protopopului Dumitru Borcea, a fost desfiinţat. Sediul protopopiatului a devenit în acea perioadă casă parohială, aici locuind părintele Ioan Isacu. După 1990, protopopiatul a fost reînfiinţat şi primul protopop ales a fost părintele Romul Roşca. În 2006, a fost ales actualul protopop, părintele Ioan Ciocan. Amenajarea muzelui bisericesc a fost una dintre dorinţele cele mai mari ale preoţilor din protopopiat şi ale protopopilor amintiţi. Obiectele de patrimoniu naţional adunate în muzeu au aparţinut atât bisericilor din Sălişte, cât şi lăcaşurilor de cult din parohiile care ţin de protopopiatul din Sălişte. "În 2003 am primit acreditarea din partea Departamentului Cultelor. Obiectele zăceau într-o singură cameră, fiind mai mult un depozit de obiecte religioase. După 1990, s-a extins spaţiul în patru camere şi de atunci putem vorbi despre un muzeu", ne-a mai spus părintele protopop Ioan Ciocan.

Păşind în muzeul de la Sălişte, vizitatorul face cunoştinţă în prima cameră cu mari personalităţi săliştene, mulţi dintre ei academicieni, slujitori ai sfintelor altare şi aprigi luptători pentru emanciparea neamului românesc din Ardeal: Onisifor Ghibu, Ioan Lupaş, Dumitru Borcea, Picu Pătruţ, Dionisie Romano şi mulţi alţii. Tablourile marilor sălişteni, cărţile lor, documente importante din istoria românilor sunt doar câteva dintre obiectele din prima cameră a muzeului, o adevărată casă a academicienilor şi cărturarilor români din această parte a Transilvaniei. Mulţi dintre aceştia au ajutat enorm Biserica Ortodoxă din Ardeal. "Dumitru Borcea a fost un apropiat al marelui mitropolit Sfântul Andrei Şaguna, care a venit de foarte multe ori în Sălişte. Dumitru Borcea l-a întrebat la o vizită a mitropolitului ce poate să-i ofere în dar. Sfântul Andrei Şaguna i-a răspuns că poate să dăruiască ceva Bisericii, pentru că este săracă. Pădurea din împrejurimi a fost donată de acesta bisericii din Sălişte. Pădurea a fost luată abuziv în 1948 de regimul comunist, dar a fost recâştigată după 1990", continuă părintele Ciocan.

Uşi împărăteşti din 1649

Trecem în cea de-a doua cameră a muzeului, una cu specific pur bisericesc. Admirăm aici vechiul iconostas al bisericii din Sălişte-Grui şi obiecte care au aparţinut unei alte biserici din Sălişte, pe locul căreia s-a construit liceul din oraş. Găsim în această cameră cel mai vechi obiect al muzeului: uşi împărăteşti de la 1649. Sunt păstrate aici şi diferite cărţi de cult, cu caractere chirilice, prima ediţie a ziarului "Tribuna" sau prima uşă a Schitului Foltea, datată la 1864.

A treia cameră a muzeului este dedicată icoanelor pe sticlă şi icoanelor pe lemn, dar sunt păstrate şi cărţi în chirilică, cea mai veche datând de la 1707.

Muzeul de la Sălişte păstrează în altă cameră şi obiecte casnice, costume populare şi alte lucruri cu specific românesc. "A existat încă din 1899 o expoziţie de obiecte casnice, donate de familiile din Sălişte. Expoziţia a fost depusă în mai multe case, iar cu timpul s-au donat mai multe obiecte populare şi bisericeşti. Acestea au ajuns aici, în clădirea protopopiatului, într-un depozit, până la amenajarea muzeului", ne-a explicat muzeografa Mihaela Gâţă. "Săliştenii îşi doresc mult ca obiectele donate să fie expuse, şi de aceea vin adesea pentru a le admira", ne-a mai spus Mihaela Gâţă. Bătrânii din Sălişte donează şi în zilele noastre obiecte casnice, costume populare sau icoane vechi. Tot săliştenii sunt şi cei mai fideli vizitatori, dar nici turiştii care vin la Sălişte nu ocolesc muzeul.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!