Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Biserica Domnească „Sf. Nicolae“ din Argeş

Memoria Bisericii în imagini: Biserica Domnească „Sf. Nicolae“ din Argeş

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 26 Ianuarie 2010

A fost construită după 1352, în vremea domnitorului Nicolae Alexandru, în curtea domnească de la Argeş, care îşi avea originea din sec. al XIII-lea. Biserica, cu hramul „Sf. Nicolae“, reflectă stilul de cruce greacă înscrisă în variantă constantinopolitană, cu trei abside pe partea de răsărit. Pronaosul este îngust şi boltit în semicilindru transversal, având în mijloc o cupolă elipsoidală. Naosul, pătrat, este în schimb foarte mare şi are un sistem de boltire în care patru semicilindri axiali sunt aşezaţi sub forma unei cruci greceşti cu braţe egale. Boltirea este susţinută de patru stâlpi de secţiune pătrată din mijlocul naosului, peste care se înalţă o turlă monumentală. Pictura murală datează din vremea domnitorului Vlaicu Vodă (1364-1366), în stil paleolog, dar s-au păstrat şi fragmente de la renovarea din sec. al XVIII-lea. La exterior, zidăria este aparentă cu piatră de râu şi cărămidă. Biserica a fost necropolă domnească, aici fiind înhumat chiar Vlaicu Vodă.

În urma războaielor ruso-turce de la sfârşitul sec. al XVIII-lea, biserica a fost refăcută în 1827, deasupra pronaosului fiind adăugate două turnuleţe de lemn îmbrăcate în tablă. La restaurarea întreprinsă după 1911, aceste adaosuri au fost eliminate, iar biserica şi-a recăpătat, în mare parte, forma iniţială. Este una dintre cele mai vechi mărturii ale spiritualităţii ortodoxe din spaţiul românesc.