Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea Sfânta Troiţă a Radului-Vodă din Bucureşti

Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea Sfânta Troiţă a Radului-Vodă din Bucureşti

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 22 Ianuarie 2010

Pe o colină din partea de sud-est a Capitalei, peste apa Dâmboviţei şi ascunsă de blocurile „victoriei socialismului“, semeaţă se ridică încă Mănăstirea Sf. Troiţă a Radului-Vodă. Începuturile acestui aşezământ sunt încă din vremea domnitorului „drăculesc“ Radu Mihnea (1508-1509). Un urmaş al acestuia, Alexandru al II-lea Mircea-Vodă (1568-1577), mare susţinător al aşezămintelor de la Athos, Muntele Sinai şi ctitor la Plumbuita, pe locul unei mai vechi biserici de lemn, a ridicat o frumoasă biserică de zid, în stilul celei de la Curtea de Argeş, şi o curte domnească fortificată de jur împrejur. Însă, la retragerea lui Mihai Viteazul în urma bătăliei de la Călugăreni (1595), otomanii lui Sinan Paşa şi-au stabilit cartierul general în această mănăstire, transformând biserica în geamie. La contraatacul lui Mihai Viteazul, Sinan a dat foc oraşului Bucureşti şi a aruncat în aer mănăstirea. Timp de 30 de ani mănăstirea a fost părăsită, ajungând o ruină. În 1615, ca urmaş al ctitorilor, domnul Radu Mihnea a refăcut-o şi a închinat-o Mănăstirii Iviron de la Muntele Athos, unde îşi petrecuse tinereţea. Astfel, mănăstirea a primit numele de Radu-Vodă. Aşezământul era înzestrat cu importante proprietăţi funciare şi privilegii domneşti, fiind unul dintre cele mai importante centre monahale din Bucureşti. Cutremurele din 1802 şi 1838 au adus-o în stare de ruină, fiind refăcută în 1863 într-un stil străin de cel original. Biserica a fost refăcută de patriarhul Justinian, unde şi-a ales locul de veci. Tot în acest aşezământ a fost aşezat Seminarul teologic, după ce, în prima jumătate a secolului al XX-lea, funcţionase Internatul Facultăţii de Teologie din Bucureşti.