Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Tutana - o mănăstire argeşeană

Memoria Bisericii în imagini: Tutana - o mănăstire argeşeană

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 24 Decembrie 2009

Poate puţin cunosc sau au auzit despre Mănăstirea Tutana, situată la 20 km de Curtea de Argeş. Având hramul Sf. Atanasie de la Muntele Athos, începuturile acestei mănăstiri pot avea legătură cu evlavia voievodului muntean Vladislav Vlaicu (1368-1374) la Sf. Atanasie, întemeietorul marii lavre din Muntele Athos, unde dăruise o icoană a acestui sfânt. Primii rugători din acest aşezământ se pare că au fost de la Mănăstirea Cotmeana, o altă chinovie cu origini din sec. al XIV-lea. Este atestată documentar la 1497, într-un act de întărire semnat de domnitorul Radu cel Mare. Succesorul acestuia, Mihnea cel Rău, reface incinta mănăstirii şi câteva anexe, probabil în jurul vechii biserici. Ulterior, rolul de ctitor al acestei mănăstiri este preluat de Mihnea Turcitul, care la 1582 a ridicat biserica ce există şi astăzi, în stil muntenesc, în formă de cruce, cu trei turle zvelte, faţada având cărămidă aparentă. În cele 62 de zile în care s-a ridicat biserica, a mai fost construit turnul clopotniţă de pe partea sud-vestică a incintei. Între 1620-1621, un urmaş al ultimului ctitor, Radu Mihnea, a refăcut clădirile din incintă şi a închinat Tutana Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, respectiv la Iviru de la Muntele Athos. Pe la 1777 şi după cutremurul din 1838 biserica a fost întărită cu o serie de contraforţi şi i s-a adăugat un pridvor. La secularizarea din 1863 i-au fost confiscate toate proprietăţile funciare, fiind transformată în biserică de parohie şi astfel ruinându-se. În anul 1885, biserica a fost pictată şi redată cultului prin grija credincioşilor din localitate. În perioada interbelică, mănăstirea intră în atenţia Comisiei Monumentelor Istorice, fără însă a întreprinde restaurări. Abia după al Doilea Război Mondial şi mai ales din anii â80-â90, biserica a fost restaurată după planul iniţial.