Religie şi ştiinţă
Memoria de lucru - între intelect şi inimă

Memoria de lucru - între intelect şi inimă

Marta Grădinaru, 31 Ianuarie 2013

Una dintre problemele cu care se confruntă elevii şi studenţii este slăbirea memoriei. Cauzele sunt multiple, asemenea şi metodele de prevenţie. Sesiunea şi examenele, în general, sunt perioadele care aduc în prim plan importanţa memoriei, iar reuşitele în carieră, dar şi în viaţa cotidiană aduc un omagiu memoriei de lucru.

Numeroase studii au arătat că su­por­tul afectiv asi­gu­­rat de familie, co­legi sau profesori facilitează pro­cesul de învăţare. S-a observat că studenţii şi elevii sunt mai predispuşi să înveţe îm­pre­u­nă cu colegii sau să îşi concen­tre­­ze la maximum atenţia (parti­ci­pativă!) pe parcursul seminari­i­­lor şi al cursului.

Prezenţa de spirit a persoanei în procesul de învăţare

La antipodul factorilor de per­formanţă pentru învăţare, un studiu finalizat în 2011, orga­ni­zat de universităţile Loyola şi Illi­nois, Chicago, a adus în aten­ţie informaţii relevante legate de im­pactul lipsei de motivaţie in­tri­n­secă (!) a elevilor asupra cul­tu­­rii, sănătăţii şi comportamen­tu­­lui psiho-social. Spre exemplu, în­tre 40% şi 60% dintre elevii de la liceu nu au o participare acti­vă la ore, adică sunt formali cu pre­zenţa la şcoală (Klem şi Connell, 2004), iar aproximativ 30% dintre elevi au compor­ta­men­­te cu risc ridicat de periculo­zi­tate pentru societate şi pentru pro­pria sănătate (între care consum de droguri, sex, încercări de sui­cid, depresii, violenţe), com­por­­tamente care de altfel le pa­ra­­­lizează potenţialul de reuşită în viaţă (Dryfoos, 1997; Eaton şi co., 2008)1. Acelaşi studiu a propus ca ipoteză de lucru faptul că pro­gramele de învăţare socială şi emoţională (SEL) influenţează po­­zitiv, în mod semnificativ, re­zul­tatele şcolare, comportamen­ta­­le, atitudinale şi aptitudinale a­le elevilor2. Într-adevăr, ipoteza se verifică în baza studiilor pe ca­re s-a efectuat această amplă cer­cetare. Însă rezultatele acestui demers arată că programele SEL sprijinite pe o componenţă mul­tiplă (în general cu două sec­ţi­uni: pe de o parte - profesorul, pe de altă parte - intervenţia pă­rin­ţilor sau implementarea unor ini­ţiative educaţionale; trainin­guri) nu sunt cu mult mai e­fi­­ci­e­n­te decât aportul unei sin­gure com­ponente (profeso­rul). Pe de altă parte, concluziile cer­cetă­ri­lor actuale demons­trea­ză clar că programele SEL asi­gu­ră şanse re­ale de dezvoltare so­cio-e­mo­ţio­na­lă, cu aproximativ 11% mai mult faţă de rezul­ta­­tele grupului de control (tineri fă­ră pro­bleme cu risc ridicat, ca­re însă nu beneficiază de SEL), a­vând o rată de reuşită com­pa­ra­­bilă cu iniţiativele vizibile din sfe­ra socială adresate tinerilor.

Deşi o cercetare longitudinală a ajuns la concluzia că perfor­man­­­­­ţele şcolare sunt mai curând in­­­fluenţate de capacitatea de con­­­centrare a atenţiei decât de fac­­­­torii socio-emoţionali, investi­ga­­­ţiile de până acum continuă să ţi­nă sub observaţie evoluţia a­fec­te­­lor pozitive în diferite sfere ale vie­­ţii (sănătate, carieră, fa­mi­­lie, sa­tisfacţie personală). În ori­ce caz, s-a observat că cel pu­ţin com­­­petenţele de ordin social şi e­mo­­ţional predispun la anga­ja­­men­­tul personal, motivaţia de a în­­­văţa, relaţia cu colegii şi profe­so­­rii3.

Dacă privim puţin mai atent, ce­ea ce ajută cu adevărat omul să se implice nu reprezintă com­po­­nenta psihologică de sine stă­tă­toare, ci sentimentul pe care îl pu­ne în lumină, sentimentul de co­muniune - acela că nu eşti singur, ci eşti cu cineva. Cineva îţi es­te alături! Cineva crede în tine şi de aceea te încurajează, sau cre­de că doar împreună cu tine se poate realiza pe sine. Aşadar, su­portul socio-afectiv devine un fac­tor important şi influent pentru motivaţia de a învăţa, moti­va­ţie care poate fi ulterior dez­vol­tată în funcţie de interesul per­sonal şi anturaj. Depinde cât pre­ferăm să ne dăruim! Şi mai de­pinde de noi să ne lăsăm in­flu­­enţaţi (cultivaţi) de anumiţi oa­meni sau chiar circumstanţe, fie şi negative (!), care ne încu­ra­j­ea­­ză să înţelegem cine suntem, prin care învăţăm să vedem în mod înţelegător!

Capacităţile revelatoare ale memoriei de lucru

În psihiatrie, memoria este de­­finită ca „proces psihic al o­r­­i­­en­­­­­tării retrospective realizat prin întipărire (fixare), păs­tra­­re (con­servare) şi evocare (re­a­­c­tu­a­li­­­­zare)“. Acest fapt - e­vo­ca­rea, în spe­­cial - sugerează im­­pli­­cit com­po­­­nenta afectivă de la ba­za in­for­­ma­ţiilor stoca­te, prin in­ter­me­­diul căreia li se atribuie un sens spe­cific, o va­loare proprie. În august 2012 a fost pu­bli­­cat un alt stu­diu care a in­ves­­tigat e­fec­tele a­­­­fec­telor pozi­ti­­ve asupra me­mo­­riei de lucru şi asupra me­mo­­riei de scurtă du­­rată. Me­mo­­ria de scur­­tă du­ra­­t­ă se ocu­pă cu sto­ca­rea infor­ma­ţiilor, în timp ce me­mo­ria de lu­cru are ca sarcini de­o­­po­­trivă pro­ce­­sarea stocării şi a con­­tro­lu­lui de date. S-a plecat de la pre­­misa că impactul puternic ar trebui să fie în direcţia me­mo­­­riei de lucru, întrucât e­mo­ţii­le po­­­­zitive contribuie la in­ten­­­si­­fi­ca­rea funcţiei de control, a­­di­că de ges­tionare a in­for­­ma­ţii­lor, ce­ea ce implică actul de a gân­di. De­şi in­ter­pre­tă­rile tes­te­lor au de­mon­s­trat co­relaţia tare din­­tre afec­te­le po­z­itive şi memoria de lucru, a­­nalizele adiţionale con­­­sideră că acest fapt se dato­re­a­­­ză, în re­ali­ta­­te, intensifi­că­rii pro­­­ce­su­lui cog­­­nitiv implicat, iar nu di­fe­ren­ţe­­lor de moti­va­ţie4. Ob­­­ser­văm că şi în acest caz re­zul­­­tatele studiu­lui converg că­tre a­­cordul dintre a­fecte po­zi­ti­ve şi me­­moria de lucru, deşi rămân des­­chise şi altor po­si­bile inter­pre­tări.

În acest sens ni se pare foar­te in­­­teresantă şi provoca­toa­­re ini­ţi­a­­­­­­ti­va guvernamen­ta­lă pe care au lan­sat-o engle­zii. Despre ce es­­te vor­ba? Un de­partament al e­­­­du­ca­ţiei va or­ganiza un concurs na­ţio­nal de poezie - Poetry by Heart - a­­dresat elevilor. Fie­ca­­re con­cu­rent va trebui să pre­gă­­­teas­că doar două poezii, iar cei ca­re se ca­lifică la faza na­ţio­na­­lă vor pre­gă­ti trei poezii. Ide­ea de fundal a a­cestei iniţiative, de altfel cu un e­vident rol edi­fi­­ca­­­tor, constă în sti­mularea co­pii­lor de a înţelege pro­funzi­mea re­a­­­li­tăţilor lăuntri­ce sur­prin­­se în me­­sajul poeziei şi de a învăţa să îl transmită într-o ma­­nieră per­so­nală. Autorii ini­ţi­a­­tivei ur­mă­resc astfel tră­i­rea, nu teatralita­tea, şi caută să a­ra­te spre cu­noaş­­­terea care ne mi­nu­­nează, iar nu spre ba­na­lizarea (pro­fa­na­­rea) clipelor şi a tot ceea ce ne în­­conjoară. A­şadar, concursul îi în­­­cu­ra­jea­ză pe elevi să des­co­­pe­re ei în­şişi frumuseţea anu­mi­tor frân­­­turi de simţiri şi trăiri că­­ro­­ra poezia le dă amploare, să în­­­ve­­ţe să simtă ei înşişi, să se ui­­meas­­­că de splendoarea şi de or­­di­­­­nea structurală a fiecărei par­­ti­­­­­c­ule din univers şi să se ex­pri­me în mod personal, aşa cum o fa­­ce poetul prin lucra­rea sa. Prac­­tic, elevii sunt puşi în rela­ţie nu doar cu po­e­zia, nu doar cu o­­­biec­tul acelei po­ezii, ci şi cu poe­tul şi tră­irile de moment ale ace­lu­ia ca­re dăi­­nuie prin cuvântul ex­­pri­mat şi lăsat celorlalţi ca dar din tai­na sa. Iar provocarea în si­­­ne de a recita o poezie impli­că ast­fel de­o­potrivă procesul cog­ni­tiv (me­moria, gândirea, a­­tenţia, lim­­ba­jul) şi procesul a­fectiv (în­căr­­că­tu­ra emo­ţio­na­lă, mo­ti­va­ţia), dat fi­ind că în­săşi denumi­rea concur­­sului re­prezintă o in­vi­­­ta­ţie a­dre­­sa­tă în primul rând ini­­mii fie­că­­rui participant5. Mai sim­­plu spus, elevul este chemat să tră­ias­că cuvântul, să înveţe toa­­­te cu ini­ma.

Astfel, şcoala articulează atât dez­­voltarea cognitivă a ele­vului, cât şi o dezvoltare so­ci­a­lă şi e­mo­ţio­­­nală, ceea ce îi e­ducă sim­ţu­ri­le, îi capacitează mo­tivaţia in­te­ri­­­­­oară şi îl în­va­ţă pe tânăr să gân­­­dească, să sim­tă şi, nu în ul­ti­­­­mă instan­ţă, să fie - să fie un om de va­loa­­re. Iar omul de va­loa­­­re nu se arată pe sine, ci prin for­­­ma­­rea sa lăuntrică a­ra­­tă pe cei ca­­re i-au lăsat ca moş­tenire a­­­­ceas­­tă fire aleasă. Nu cumva pe a­­ceeaşi linie se în­scrie şi ex­­pre­­­sia psal­­mistului - „adu­su-mi-am a­min­­­te de Dum­nezeu şi m-am ve­se­­lit“ (Ps. 76, 3)? Parcă cumva a­ceas­­tă luare aminte ne suscită a­ten­ţia a­ră­tând că pomenirea nu­me­lui lui Dumnezeu actuali­zea­ză un dor anume, dor pe care îl tran­­sfi­­gu­rează într-o iubire (îm­­pli­­nită şi în acelaşi timp me­reu cres­­cân­dă!) revelatoare şi lu­cră­toa­re, o iu­bire care ne re-cu­noaş­te şi ne fa­ce să re-cu­noaştem!

Note: 1 ‑The Impact of Enhancing Stu­dentsâ Social and Emo­tio­nal Learning: A Meta-A­­na­lysis of School-Based U­­ni­­ver­sal Interventions – Child Development, Ja­nu­a­ry/Fe­bru­­ary 2011, Vo­lu­me 82, Nu­mber 1, Pages 405-432.

2 Ibidem, p. 407.

3 Ibidem, p. 419.

4 ‑Positive affect improves wor­king memory: Im­pli­ca­tions for controlled cognitive processing, http://www.tand­fon­li­ne.com/doi/abs/10.1080/02699931.2012.713325.

5 ‑http://www.guardian.co.uk/books/2013/jan/08/go­ver­n­ment-young-learn-po­e­try-by-heart.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!