Theologica
Miezonoptica

Miezonoptica

Miezonoptica este cea mai veche dintre cele şapte Laude bisericești. Aşezarea ei în cultul Bisericii este întemeiată pe porunca Mântuitorului: „Vegheaţi dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa” (Marcu 13, 35), sau pe pilda celor zece fecioare, ieşite întru întâmpinarea mirelui (Matei 25, 1-13). Troparele: „Iată Mirele vine la miezul nopţii...” şi „La ziua cea înfricoşată gândind...”, ce se cântă la Miezonoptică, întăresc acest lucru, care este susţinut şi de Sfântul Simion al Tesalonicului. Simbolic, Miezonoptica ne amintește de începutul patimilor Domnului, în special de rugăciunea Sa din Grădina Ghetsimani, și de prinderea și aducerea Sa în fața arhiereului Ana, care a avut loc în noaptea trădării Mântuitorului de către Iuda, după Cină. Totodată, ne aduce aminte și de venirea îngerului care a dat piatra la o parte de la mormântul Domnului, arătând Învierea Sa din morți, după cum ne spune sinaxarul din ziua Sfintelor Paşti: „Învierea Domnului aşa s-a petrecut: La miezul nopţii, pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat şi un înger s-a pogorât şi a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostaşii, văzând aceasta, s-au ­înspăimântat şi au fugit…”.

Trezirea în miezul nopții pentru rugăciune este simbolul și preînchipuirea învierii noastre din morți, pentru întâmpinarea Domnului la a doua Sa venire de la sfârşitul veacurilor. Denumirea în limba română de Miezonoptica vine din termenul grecesc Mesonyktikon, iar în slavonă este numită Polunoșnița. Este prima dintre slujbele divine care alcătuiesc rânduiala rugăciunii zilnice de dimineață. În trecut, ca și în zilele noastre, se săvârșea doar în unele mănăstiri la miezul nopții, în „tinda” bisericii. Astăzi, slujba Miezonopticii se săvârșește în general dimineața, înainte de Utrenie, în naosul bisericii. Miezonoptica este alcătuită din două părți, prima aducându-se spre slăvirea lui Dumnezeu, având caracter doxologic, de laudă, iar a doua reprezintă o rugăciune de mijlocire pentru cei morți. În Ceaslov găsim trei variante ale rânduielii acestei slujbe, toate fiind alcătuite după același plan, distincția fiind făcută doar de citirile și rugăciunile care le alcătuiesc. Una dintre aceste variante este pentru toate zilele săptămânii, cu excepția zilei de sâmbătă și a celei de duminică, alta pentru sâmbete și cealaltă pentru duminici.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!