Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Reportaj Minunea din munte

Minunea din munte

Un articol de: Oana Nistor - 09 August 2007

„Mână dumnezeiască a pictat icoana făcătoare de minuni, astfel încât, Maica Domnului te priveşte cu smerenie şi dragoste dumnezeiască în orice loc te-ai afla în biserică. Din gura Maicii Domnului izvorăşte mir“. O altă icoană, considerată făcătoare de minuni şi adăpostită de Mănăstirea Rarău, este şi cea a Sfântului Ioan Evanghelistul. Pelerinii sosiţi la lăcaşul sfânt de pe Rarău pot găsi adăpost în casele de oaspeţi ale mănăstirii timp de 24 de ore şi au privilegiul de a se mărturisi pe timpul nopţii, după ce vor fi văzut minunăţiile pe care Dumnezeu le-a pus pe acele meleaguri.

Iarba mult mai verde şi mai grasă, aerul curat ce parcă îţi taie respiraţia când te bucuri de susurul apei ce goneşte pe Bistriţa şi ospitalitatea oamenilor din Bucovina sunt lucruri ce-ţi rămân în suflet după o călătorie, chiar şi de doar câteva zile. Pe aceste meleaguri, ale Dornelor, şi oamenii sunt altfel. Şi la Dorna a fost secetă, nu a plouat cât a trebuit, mierea nu a ieşit ca în alţi ani, nici fâneaţa nu e tot atât de deasă, însă muntenii de pe Băda mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce le-a dat şi au speranţa că vor trece cu bine iarna. „Cu ajutorul bunului Dumnezeu, vom trece cu bine. De foame nu vom muri…“. Şi nu vor muri cu siguranţă, atâta timp cât se află mai aproape de cer, printre plantele miraculoase ce tratează boli şi lăcaşurile sfinte ridicate prin truda înaintaşilor.

Sunt multe astfel de locuri sfinte care merită vizitate. Pentru pentru liniştea locurilor şi posibilitatea mărturisirii la ceas de seară, pentru slujbe şi icoane, merită ca orice călător ajuns pe meleguri bucovinene să îndrăznească să devină pelerin şi să urce până la Mănăstirea Rarău.

Din vremea lui Petru Rareş

Ctitorie a domnitorului Petru Rareş, Mănăstirea Rarău poate deveni adăpost şi loc de rugăciune pentru orice drumeţ care se încumetă să străbată piscurile din zona Dornelor. Pe drumuri de munte, după ce am lăsat în urmă drumul asfaltat de la Chiril, mă minunez de frumuseţile ce taie răsuflarea şi fac, pentru o clipă, timpul să stea în loc. Se vede treaba că Dumnezeu a rânduit ca o sfântă mănăstire să fie înălţată pe locuri mirifice, aproape, deopotrivă, de cer şi pământ. Aici, doar cu smerenie şi dragoste de Dumnezeu poţi vieţui. Aproape de cota 1.400 se înalţă două biserici. Cea veche datează din vremea când la cârma Moldovei se afla bravul Petru Rareş. Mai este o biserică, mai nouă, care a fost sfinţită în anul 2000.

Drumeţii ce se abat pe la Mănăstirea Rarău în drumul lor spre Pietrele Doamnei sau miile de credincioşi care urcă special la lăcaşul sfânt, în căutarea liniştii sufleteşti, pleacă acasă cu speranţa în suflet că problemele le vor fi rezolvate, după ruga aprinsă în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adăpostită în biserica veche a mănăstirii. „Din gura Maicii Domnului izvorăşte mir“, aflăm de la cineva. În afară de asta, icoana impresionează şi prin modalitatea în care a fost pictată, căci privirea Maicii Domnului te urmează în orice colţ al sfântului lăcaş te-ai afla. Fecioara priveşte cu blândeţe maternă şi dragoste dumnezeiască spre fiecare dintre cei care trec pragul sfântului lăcaş.

Sute de credincioşi urcă zilnic la Mănăstirea Rarău

„Sute de credincioşi ne calcă pragul, chiar şi în zi când nu este sărbătoare, şi ne bucură faptul că cei care vin aici îşi găsesc liniştea sufletească. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, precum şi aceea a Sfântului Apostul şi Evanghelist Ioan, dăruiesc, după credinţă, fiecăruia“, aflăm de la părintele protosinghel Veniamin Băican, stareţ al Mănăstirii Rarău de peste 25 de ani.

Icoana Sfântului Ioan Evanghelistul se află în biserica nouă a mănăstirii. De altfel, Sfântul Ioan este şi patronul paraclisului.

Mănăstire de călugări încă din anul 1800, la Rarău se ostenesc întru slava Domnului, alături de părintele Veniamin, alţi 20 de călugări. Chiliile şi casa de oaspeţi din curtea mănăstirii pot găzdui într-o noapte 150 de pelerini. Afară de cazare şi masă, credincioşii care hotărăsc să poposească la Rarău au şi posibilitatea ca, fie zi sau noapte, să se spovedească, beneficiind de sfaturile părinţilor duhovnici care se nevoiesc în mănăstirea de pe munte.

Din Chiril, la Mănăstirea Rarău

La Mănăstirea Rarău se poate ajunge din Piatra Neamţ sau Târgu Neamţ, trecând prin Poiana Teiului, Broşteni şi ajungând în satul Chiril. De la podul peste pârâul Chiril se urcă pe muntele Rarău pe un drum asfaltat aproape 4 kilometri, după care, din dreptul unei troiţe, se merge la pas, pe un drum neasfaltat (vara, pe timp însorit, se poate ajunge cu maşina până la mănăstire), alţi 800 de metri.

O altă cale de acces este prin Vatra Dornei. De la autogara oraşului se poate lua autobuzul Dorna Arini - Chiril, după care drumul trebuie străbătut pe jos. Un alt traseu, mult mai anevoios, este cel din Câmpulung Est, peste vârful Rarăului. Acesta este însă închis iarna, fiind greu accesibil chiar şi pe timp însorit.