Documentar
Mitropolitul Petru Movilă, „părinte al teologiei ortodoxe”

Mitropolitul Petru Movilă, „părinte al teologiei ortodoxe”

Tiberiu N. Olariu, 22 Decembrie 2018

Ziua de 22 decembrie are o însemnătate aparte pentru Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuirea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. Mitropolitul Macarie al Moscovei l-a numit pe Sfântul Ierarh Petru Movilă „părinte al teologiei ortodoxe” pentru zelul și elocința cu care a apărat adevărurile de credință ale Ortodoxiei în fața pericolului reprezentat atât de prozelitismul calvin, cât și de mișcarea de Contrareformă a Bisericii Catolice.

Personalitatea Sfântului Mitropolit Petru Movilă a constituit sursă de cercetare istorică pentru medieviști, remarcându-se lucrările Mitropolitului Nestor Vornicescu al Olteniei, teza de doctorat sus­ținută la Paris de Arhiepiscopul Teofil Ionescu, precum și cărțile publicate de Episcopul Ghenadie Enăceanu al Râmnicului și mai ales cele redactate de profesorii Petre P. Panaitescu și Ștefan Gorovei.

 Petru (Pătrașco) Movilă s-a născut în familia domnitorului Simion Movilă, ca al patrulea fecior al domnitorului și al soției sale, doamna Marghita, călugărită ulterior cu numele Melania. A fost cel de-al patrulea născut după frații mai mari: Mihail, Gavril și Moise. Cu ajutorul puternicului nobil polonez Ioan Zamoyski, familia Movileștilor urcă pe tronul Moldovei în anul 1595 prin Ieremia Movilă, unchiul viitorului mitropolit. Un alt unchi, Gheorghe, este înscăunat în slujirea de Mitropolit al Țării Moldovei, slujire din care înființează în 1598 Episcopia Hușilor pentru intensificarea și pentru o mai bună chivernisire a vieții bise­ricești din ținutul de la răsărit de Prut, mergând cu jurisdicția până la hotarele Nistrului, acolo unde se învecina, în apropierea Dubăsariului, cu Mitropolia Proilaviei, cu sediul la Brăila.

La vârsta de patru ani viitorul mitropolit Petru pleacă într-un prim exil în Polonia în urma Unirii celor trei țări române (Țara Românească, Moldova și Transilvania) sub puternicul sceptru al voievodului Mihai Vodă-Viteazul (1593-1600), ceea ce aduce cu sine izgonirea din scaunul domnesc a familiei Movileștilor. La vârsta de unsprezece ani tânărul Petru rămâne orfan de tată, urmând să locuiască alături de mamă, cei trei frați și o soră în castelul Jolchev, acolo unde peste câteva decenii își va trăi exilul și „smeritul mitropolit Dosoftei”. Viitorul mitropolit învață la Școala Frăției Ortodoxe de la Liov limbile latină, greacă, slavonă, poloneză și ucraineană, precum și gramatica, poetica, retorica și dialectica, apoi urmează cursuri la Universitatea Sorbona din Paris și la Zamosk, pe domeniul hatmanului Ioan Zamoyski, protectorul familiei Movilă. Petru Movilă este singurul dintre fiii voievodului Simion Movilă care nu a ocupat tronul domnesc. A participat ca ostaș la bătăliile oștirii moldo-poloneze împotriva turcilor de la Ţuţora - Iaşi, din 1620, şi la lupta din 1622, de la cetatea Hotinului.

Atras de viața călugărească, este închinoviat la Mănăstirea Peșterilor de la Kiev, iar la scurt timp, la 6 septembrie 1627, la vârsta de 31 de ani, este hirotonit arhimandrit și ales stareț al vestitei lavre.

Remarcabilă activitate edilitară și tipografică

După 5 ani de stăreție, în 1632, după mutarea în veșnicie a Mitropolitului Iov Borețki, este recunoscut canonic „mitropolit al Kievului, Haliciului și a toată Rusia” de Patriarhul Ecumenic Chiril Lukaris al Constantinopolului, fiind hirotonit arhiereu într-o slujbă cu sobor de ierarhi de către Mitropolitul Moldovei Varlaam, în Biserica Uspenia din Liov, ctitorie a rudelor sale princiare din Moldova.

În calitate de Mitropolit al Kievului, a desfășurat o remarcabilă activitate edilitară și tipografică, mărturie fiind și aprecierile laudative primite peste veacuri: „Cultura modernă a Rusiei se datorește principelui Petru Movilă și împăratului Petru cel Mare, dar este greu de a decide care dintr-înșii a fost mai mare” (Iuriy Venelin). Prin stră­da­nia lui Petru Movilă (1596-1646), în apropiere de Lavra Pecerska, în curtea Bisericii Bratskaya, a fost înființată prima școală superioară din Ucraina: „Academia duhovnicească de la Kiev”. Aici au studiat de-a lungul timpului arhimandritul Vartolomeu Măzăreanu, sta­rețul Paisie Velicicovsky de la Lavra Neamțului, arhimandritul Filaret Scriban, Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului, Episcopul Ghenadie Enăceanu al Râmnicului-Noul Severin, Patriarhul Nicodim Munteanu, preotul Alexie Mateevici etc. Mitropolitul Petru Movilă restaurează Biserica „Sfânta Sofia” din Kiev, Biserica Mare din Lavra Peșterilor, precum și Biserica Spassky, situată în parcul Berestovo, după ce o cumpărase de la uniați în 1644. În interiorul acestei biserici se mai păstrează și astăzi portretul zugrăvit al Mitropolitului Petru Movilă înfățișat în mantie și ținând în mâna stângă reprezentarea în miniatură a Bisericii Spassky.

Tot la Kiev, Mitropolitul Petru Movilă a fondat 3 tipografii, de sub teascurile cărora au văzut lumina tiparului peste 50 de cărți, între titlurile cele mai reprezentative înscriindu-se Liturghierul (1629), Nomocanonul (1629), Antologhionul (1636), Triodul ales (1637), Evanghelia de învățătură (1637) etc.

A întreținut, de asemenea, legături strânse cu doi dintre voievozii Țărilor Române, lui Matei Basarab (1632-1654), voievodul Țării Românești, trimițându-i trei tiparnițe cu meșteri kieveni deprinși în arta tiparului pentru tipografiile instalate de voievod la Câmpulung (1635), Govora (1637) și Târgoviște (1646), iar voievodului moldovean Vasile Lupu (1634-1653) îi trimite în 1642 prima tiparniță din Moldova alături de meșterii tipografi: gravorul Ilie, Mihail, și rectorul Academiei Duhovnicești de la Kiev, Sofronie Pociațki. În 1643 apare de sub teascuri „Cazania”, prima carte tipărită în Moldova. În „Cuvânt către cetitoriu”, Mitropolitul Varlaam al Moldovei mulțumește „preaosvențitului părinte Petru Mogilă, fecior de domnu de Muldova, arhiepiscop și mitropolit Kievului, Haliciului și a toată Rosia, carele pre pofta măriei sale au trimis tipariul cu toate meșteșugirile căte trebuiesc...” Tipografia activa pe lângă Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, pe locul în care funcționa și un Colegiu latino-greco-slavon după modelul Academiei Duhovnicești de la Kiev, primul rector fiind învățatul Sofronie Pociațki.

Tipăriturile pe care le edita Sfântul Mitropolit Petru Movilă cuprindeau pe frontispiciu fraza „fiu al voievodului Țării Moldovei”, reproducând și stema familiei Movileștilor. Cea mai cunoscută lucrare a sa rămâne „Mărturisirea ortodoxă”, dezbătută și aprobată cu unele modificări de sinodul „panortodox” întrunit la Iași în lunile septembrie - octombrie1642. O copie greco-latină a „Mărturisirii de credință a Mitropolitului Petru Movilă” a fost trimisă și regelui Ludovic al XIV-lea („Regele-Soare”) al Franței, și se păstrează până astăzi la Biblioteca Națio­nală din Paris sub numele Codex Parisinus 1265, f. 3 recto. În 1691, cartea va fi tradusă pentru întâia oară în limba română, la Buzău, de frații Radu și Șerban Greceanu.

În luna februarie a anului 1645 Mitropolitul Petru Movilă revine în patria natală pentru a oficia la Iași căsătoria domni­ței Maria, fiica lui Vasile Lupu, cu prințul lituanian Ianusz Radziwill.
S-a stins din viață în anul imediat următor, la 22 decembrie 1646, lăsând prin testament mare parte din avere Bisericii și Academiei Duhovni­cești de la Kiev. La solicitarea sa a fost înmormântat în Biserica Uspenia (Biserica Mare) de la Lavra Pecerska din Kiev, acolo unde primise chipul cel îngeresc al stării călugărești.

În anul 1996, la împlinirea a patru veacuri de la mutarea sa în veșnicie, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Ucraineană cu data de prăznuire în calendar la 31 decembrie. În anul 2002, atunci când Mitropolia Moldovei și Bucovinei aniversa printr-un colocviu cei 360 de ani trecuți de la Sinodul de la Iași din 1642, a avut loc și proclamarea de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizării Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, cu dată de prăznuire ziua de 22 decembrie. Profesorul Alexandru Elian consideră că „opera lui Movilă şi-a câştigat un loc neatins de nici o altă lucrare similară din cadrul teologiei simbolice ortodoxe”.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!